foto: pexels.com/samerdaboul
Cafeaua turcească este tot ce poate fi mai în contradicție cu ideea de viteză, grabă și, în final, de cafea espresso, inventată de italieni. Este o cafea a gesturilor lente și are un mod de preparare foarte vechi – face parte din identitatea culturală a turcilor deși este un mod de preparare tipic întregii zone a Orientului Mijlociu.
Caracteristica sa principală este aceea că se prepară în ibrik, ceva familiar în România, și se folosește cafea de tip arabica măcinată foarte fin. Un ibrik turcesc tradițional este făcut din cupru sau alamă, are un spațiu prin care cafeaua se poate turna în cană – buza ibricului îi spunem de regulă, și un mâner lung.
În final iese o cafea mult mai densă decât opusul ei, cafeaua espresso, cu o aromă și un gust mult mai intense. Dacă un espresso este o plăcere scurtă dar intensă, pe repede înainte, cafeaua cu caimac este a dimineților sau după-amiezelor mai lente.
Mică istorie a cafelei
Legenda spune că introducerea cafelei în Turcia datează din vremea lui Soliman Magnificul, adusă în dar sultanului de un oficial otoman care calatorise în Yemen. Atât de mult succes a avut noua băutură, că tot în Turcia, la Istambul, avea să se deschidă prima cafenea, în 1554. În Europa occidentală, consumul cafelei avea să se răspândească tot dinspre Imperiul Otoman. Din 2013 a intrat pe lista UNESCO patrimoniului cultural imaterial.
Astăzi, cafea turcească se prepară folosind ustensile moderne de bucătărie, aragaz sau plită electrică, însă în trecut se făcea pe o suprafață, încălzită dedesubt, peste care era distribuit nisip: o metodă prin care temperatura suprafeței rămânea uniformă.
Tot în mod tradițional, era îndulcită cu zahăr dar uneori și i se adăugau și arome, precum scorțișoară sau cardamom. Și așa ajungem să ne esplica de ce unii oameni adaugă zahăr în apă înainte de fierbere: aceasta era modul tradițional în care se făcea cafeaua turcească, preluată și la noi și ulterior modificată în contextul altor influențe.
Și tot din tradiția otoamană a ajuns la noi obiceiul ghicitului în zațul de cafea.
Pașii obligatorii pentru o cafea turcească reușită, cu caimac
-se toarnă în ibric apa și se adaugă și cafeaua, ținând cont de faptul că proporția corectă în linii mari este de 1:10, 1 gram de cafea și 10 grame de apă – nu se amestecă;
-în mod tradițional, zahărul se adaugă direct în apă și se dizolvă puțin, înainte de a adăuga cafeaua;
-se așează ibricul pe foc dând flacăra mică și, când amestecul de apă și cafea începe să se încălzească, e momentul să amestecăm ușor;
-când lichidul se umflă în ibric, semn că ajunge la punctul de fierbere, îl luăm de pe foc;
-se ia cu lingurița din spuma formată și se adaugă în cești – celebrul caimac;
-se adaugă din nou ibricul pe foc și se aduce la punctul de fierbere;
-când se umflă din nou, e gata: se toarnă distribuind uniform în câte cești e nevoie;
-se așteaptă puțin înainte de a bea, pentru a-i da timp să se decanteze și să se răcorească puțin.
