unsplash.com „Susține Pereira că limonada, omleta cu ierburi aromatice și Monteiro Rossi au fost pentru el un stimul pentru schimbare”. Un citat din Sostiene Pereira, în traducere personală, dintr-un fabulos roman al lui Antonio Tabucchi. Încă netradus în România, deși multe dintre operele sale importante au fost puse la dispoziția publicului român de editura Polirom. Deci putem încă spera.
Intepretat magistral de Marcello Mastroianni în filmul cu același nume într-unul dintre ultimele sale roluri – Pereira era gras, cardiopatic, sedentar. Și tributar proastelor sale obiceiurilor din care nu reușea să iasă. Până când ceva s-a întâmplat și conștiința lui a început să se trezească.
Este și meritul omletei, după cum afirmă el, și cu asta am încheiat spoilerul; mai ales că există variante accesibile și în alte limbi, inclusiv în engleză, în caz că italiana nu e tocmai la îndemână. Fiind una dintre operele cele mai cunoscute ale marelui scriitor italian îndrăgostit de cultura lusitană, merită.
Dar omleta cu ierburi aromatice (autorul nu precizează care anume) e cu adevărat omletă? Sau e mai degrabă o frittata în bună regulă? Care e deosebirea dintre ele? Altă gastro ghicitoare.
Iată mai jos de ce omleta lui Pereira e de fapt o frittata în stil italian. La fel de frittata ca și ceea ce mâncăm mai toți când vine primăvara și numim omletă cu ceapă verde și mărar, eventual brânzeturi.
Mulți cred că frittata italiană este traducerea termenului francez omelette, dar nu este deloc așa. Seamănă între ele, ambele sunt făcute în principal din ouă; dar, în afară de ele, restul ingredientelor diferă și se gătesc fiecare în felul ei.
Cum se face frittata, cum se face omleta
Omleta: ouă și sare
Frittata: ouă, parmezan, puțin lapte, sare și piper, ierburi aromatice și în general orice
Omleta: se gătește doar pe o parte, cu unt, fără capac, mijlocul trebuie să rămână ușor moale
Frittata: se gătește pe ambele părți, în ulei, sub capac, la foc mic, trebuie să o întoarcem și să o gătim pe ambele părți, se poate pune și în tavă, la cuptor
Omleta: ouăle se bat cât mai bine, trebuie să încorporeze cât mai mult aer, pentru ca omleta să se umfle
Frittata: ouăle se bat foarte puțin, cu furculița, cât să se amestece grosolan toate ingredientele
Omleta: se pliază în două pe jumătate, iar în mijloc se pot adăuga brânzeturi, șuncă etc; în general se prepară câte o porție, se servește caldă, imediat ce e gata
Frittata: este mai înaltă, se servește întreagă tăind felii din centru spre rază, se poare reîncălzi (o putem compara cu o tartă)
Combinații de ingrediente pentru frittata
În afară de amintita combinație mărar și ceapă verde, posibilitățile sunt multe. În iureșul cotidian de multe ori ne scapă multe, deși pot părea simple de nivelul „cum de nu mi-o fi venit până acum în cap”. Cam cum îi scăpa și lui Pereira pericolul fascist, scufundat în rutina sa cotidiană.
Câteva dintre ele, din cele mai la îndemână ingrediente: cartofi și ceapă (tortilla spagnolă), sparanghel și mozzarella, spanac și cașcaval, bacon și ardei gras, dovlecei și ceapă, praz și ciuperci, măsline, roșii, feta (grecească), rucola și parmezan etc. Sau chiar frittata de paste. Cum se face frittata vegană vom vedea curând.
Frumusețea unui preparat de tip frittata stă în faptul că îl putem servi la moment asortat cu salată, ca meniu al unei mese complete, dacă adăugăm și pâine. Dar îl putem lua și la pachet, eventual sub formă de sandwich, cu frunze de salată sau felii de roșii, castraveți etc. O putem și tăia cuburi și propune ca aperitiv, gustare, la iarbă verde, sau chiar în salată. Asiaticii adaugă mici bucățele de omletă în orez sau chiar în supe, la fel de bine merge și frittata.
