FOTO: Dreamstime/Lush
Orice persoană care cumpără alimente s-a lovit cel puțin o dată în viață de această problemă: fructele au stat prea mult în fructieră și au început să se ofilească. Astfel, dacă nu sunt consumate în câteva zile, mai ales dacă stau la căldură, acestea se vor ofili, bananele vor căpăta pete maronii total neapetisante, motiv pentru care cei mai mulți le vor refuza. Mai ales când ai un copil mofturos la mâncare, cea mai mică pată de pe un fruct va deveni un motiv de refuz categoric. A trebuit să caut metode și soluții de a reduce risipa și a continua să-i ofer alimente nutritive copilului, mai ales în perioada de criză economică, atunci când totul devenea mai scump de la o zi la alta.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Salata de fructe – soluția de ultim moment
Prima metodă la care m-am gândit a fost să transform fructele într-o salată. Soluția este simplă și la îndemână, dar este o condiție: să acționezi înainte ca fructele să intre în putrefacție. Chiar dacă sunt moi și veștejite, pot fi folosite într-o salată de fructe. Bananele cu pete maronii pot fi tăiate felii, iar merele ofilite pot fi rase sau tăiate cubulețe și amestecate în salată.
Dezavantajul, este că ai nevoie de un sirop obținut din apă și zahăr (ceea e va face mai puțin sănptoasă salata), plus sucul de la o jumătate de lămâie care împiedică oxidarea și păstrează prospețimea. Dar poți, la fel de bine, să completezi cu alte fructe din compot și poți înlocui siropul de zahăr cu sucul din compot. Desigur, și acela conține zahăr, dar poate mai puțin și este și mai aromat.
Această combinație nu doar mi-a salvat fructele, dar am obținut și un desert gustos. În plus, rețeta poate fi adaptată după sezon. Vara poți completa pepene galben, iar iarna cu portocale sau clementine.
Salata de fructe este ideală pentru iarnă, când prețurile sunt mai mari și risipa devine o problemă reală.
Metode tradiționale de conservare, adaptate în prezent
Dincolo de această soluție rapidă există și metode tradiționale pentru a păstra fructele pe termen mai lung. Uscarea este una dintre ele. Astăzi există aparate speciale pentru deshidratare. Dar bunicile foloseau soluții simple. Merele erau tăiate felii, înșirate pe ață și lăsate la uscat într-un loc uscat și răcoros. Prunele, de asemenea, erau uscate, însă acestea într-un mod diferit. Mama și bunica mea le puneau într-o tavă și le dădeau la cuptorul sobei de gătit. Cuptorul era lăsat deschis, pentru ca temperatura să nu crească prea mult.
Astăzi putem controla temperatura cuptorului, astfel că putem pune la uscat orice fructe. Acestea trebuie spălate și tăiate felii. Apoi se pun într-o tavă, pe hârtie de copt, așezate astfel încât să nu fie aglomerație în tavă. Cuptorul se setează la 100 de grade Celsius și se lasă atât cât este nevoie, controlând din când în când. Uneori poate dura si câteva ore până când fructele vor fi uscate complet și bune de pus la păstrare în cămară.
De altfel, am folosit această metodă și pentru morcovi și păstârnac, atunci când s-a întâmplat să răzuiesc sau să feliez prea mult pentru ciorbă sau tocăniță.
Fructele uscate nu doar reduc risipa, dar devin și o gustare sănătoasă, ideală în perioadele când fructele proaspete sunt mai scumpe.
Risipa poate fi evitată
Fructele care și-au pierdut aspectul perfect rămân valoroase din punct de vedere nutrițional. Cu puțină imaginație, ele pot fi transformate în salate, gustări sau rezerve pentru iarnă. În loc să ajungă la gunoi, se pot transforma într-un desert simplu și sănătos.
Astfel, fiecare banană pătată sau măr ofilit poate fi salvat. Totul depinde de inventivitatea noastră și de dorința de a reduce risipa.
