foto: walmart.com
Crescând în Rajasthan, Nimai Pandit adora duminicile. Atunci era ziua când mama lui gătea orez Basmati pentru cină. Familia nu era bogată și nu își permitea să consume acest orez în fiecare zi, așa că Pandit savura acele momente când era gătit. „Îmi amintesc perfect acel parfum”, spune el.
În sudul Asiei există nenumărate soiuri de orez, fiecare regiune având varietățile sale cele mai apreciate. Însă, conform lui Pandit, care acum conduce Ferma Gopal în Hudson Valley , unde cultivă soiuri asiatice de mai multe produse agricole, dintre care orezul Basmati este „regina”. Este varietatea de orez cunoscut în întreaga lume pentru aroma sa distinctă de nuci prăjite și textura sa aerată, atunci când e gătit.
Orezul Basmati este un aliment de bază în agricultură în India, Pakistan și alte părți din Asia de sud. Doar India produce peste jumătate din orezul Basmati la nivel mondial, obținând în 2018 venituri de aproximativ 214 milioane de dolari din exportul acestui produs, potrivit datelor oficiale.
Ascensiunea RiceTec, creatoarea Texmati
Tocmai de aceea, a fost destul de intrigant momentul când, în 1984, Robin Andrews, un londonez stabilit în Texas și director executiv al companiei RiceTec, a dezvoltat un orez de înaltă calitate, o încrucișare între Basmati și orezul american cu bob lung, care putea fi cultivat chiar în Texas. Și asta, pentru Basmati tradițional nu poate fi cultivat în SUA, din motive de climă.
Acest soi, denumit Texmati, reprezintă de facto un adaos de aromă de Basmati la orezul american cu bob lung. Prețul concurențial practicat de RiceTec pentru orezul Texmati l-a tranformat rapid într-un aliment popular. Care, mai mult, avea să devină un produs de bază în magazinele alimentare de pe întreg teritoriul american, generând vânzări de nivelul a 7 milioane de dolari pe an, scrie publicația The Kitchn, care încearcă să facă o analiză a fenomenului produselor „transplantate” într-un teritoriu complet nou.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Orezul american și orgoliul asiatic
Când Andrews a dezvoltat Texmati, nu exista un brevet care să-l împiedice să creeze varietăți de Basmati, dar mulți sud-asiatici au fost revoltați că SUA încerca să își însușească această parte fundamentală a patrimoniului lor agricol, notează autorul analizei. Succesul acestei culturi, rezultat din demarcația dintre un produs agricol de rădăcinile sale, ridică întrebarea dacă aceste evoluții sunt benefice sau aduc prejudicii culturii de origine.
În Statele Unite, patru sunt teritoriile unde se cultivă orez: Arkansas Grand Prairie, Mississippi Delta (cuprinde părți din Arkansas, Mississippi, Missouri, and Louisiana), Gulf Coast (Texas și Louisiana de sud) și Sacramento Valley, din California. Și există trei tipuri de orez provenite din Basmati hibridat pe varietăți locale: în afată de Texmati, provenit, cum îi spune numele, din Texat, mai există și Missimati, cultivat în delta fluviului Mississippi, și Kasmati, produs de compania RiceSelect, tot în Texas.
Unii indieni îi acuză pe americani de colonialism
Într-un articol din 1998 din Wall Street Journal, autoarea de cărți de rețete Madhur Jaffrey și-a exprimat dezamăgirea față de situația Texmati, spunând despre orezul Basmati: „Este planta noastră și are o încărcătură de semnificație și o istorie.” Articolul numea orezul Texmati o formă de „imperialism comercial”.
„Acum două sute de ani, britanicii au venit să facă comerț și apoi au pus stăpânire pe noi”, a fost citat A.S. Moorthy, un exportator indian de orez. „Toată lumea se teme că același lucru se va întâmpla și acum: America ne folosește produsele pentru a ne depăși comercial”.
RiceTec a depus cerere și a primit un brevet nu pentru numele Basmati, ci pentru aroma specifică și bobul lung. Cu toate acestea, RiceTec a obținut controlul asupra producției de Basmati în America de nord. Și, conform legislației, compania nici măcar nu a trebuit să recunoască originile sud-asiatice ale bobului.
Pandit cunoaște mulți americani de origine sud-asiatică care cumpără orez Texmati. Despre care spune că nu cunosc diferența între acest orez și cel Basmati, din cauza lipsei de educație din partea companiilor care vând orezul — unii sud-asiatici americani cred că este practic același lucru.
Nici în India orezul Basmati nu se mai cultivă doar în zona sa de proveniență
În anii 2000, pentru a-i prezerva identitatea, guvernul indian a încercat să desemneze un statut geografic special pentru soiul Basmati. Dar aceste eforturi au continuat să întâmpine rezistență, atât din partea Pakistanului, care cultivă și ea acest tip de orez, dar și dinspre alte regiuni cultivatoare din India care nu au fost incluse în propunere.
Două decenii mai târziu, Texmati este încă popular. În 2015, RiceTec a vândut unele dintre produsele sale, inclusiv Texmati, companiei alimentare Riviana, care este o subsidiară a unei companii mai mari din Spania, numită Ebro Foods. O purtătoare de cuvânt a Riviana spune că vânzările de Texmati au crescut cu 30% în 2020 față de anul precedent, iar bobul este disponibil în două treimi din magazinele alimentare din țară. Iar pentru generația actuală de bucătari și fermieri indieni-americani, mulți dintre care au crescut în SUA sau au locuit aici mai mult decât în India, varietățile precum Texmati trezesc sentimente mai complicate.
Pe de altă parte, după cum subliniază Pandit, chiar și în Asia de sud orezul Basmati nu mai este ceea ce era odată. „Basmati original era cultivat doar în Valea Dehradun, pentru că acel micro-climat îi sporește parfumul,” spune el. Dar pe măsură ce cererea a crescut, există acum multe varietăți hibrid, cultivate în întreaga Asie de Sud. Acest lucru îl face sceptic față de ideea că varietățile de Basmati nu ar trebui cultivate în SUA.
„Chiar și în India, era un loc anume pentru cultura de basmati,” spune el. Și totuși „peste tot în jur se cultivă hibrizi și nu este aceeași calitate.” El însuși, în ferma sa, seamănă semințe provenite din zona de origine a orezului Basmati, pentru a oferi pieței produsul autentic.
Ce cred alți americani de origine indiană despre orezul american hibridat cu Basmati
„Nu este nimic rău în a cultiva ceva din India,” clarifică el. „Dar ar trebui să-i recunoaștem originea. Și nu doar regiunea, ci și oamenii care au păstrat această varietate de-a lungul mileniilor. E nevoie de multe pentru a păstra o sămânță. Este o întreagă cultură. Este o întreagă comunitate”, spune el.
„Problema apare când acești fermieri pretind că Texmati este mai bun decât Basmati,” este de părere Vishwesh Bhatt, bucătar și proprietar al Snackbar din Oxford, Mississippi, al cărui meniu îmbină moștenirea indiană a lui Bhatt cu cultura din partea de sud a Statelor Unite. Atâta timp cât există respect, e în regulă dacă are succes, crede acesta.
Niven Patel, care coordonează mai multe restaurante și o fermă în Miami, este de acord. El subliniază că există multe ferme în SUA care abordează rațional și respectuos cultivarea orezului. Cum ar fi Koda Farms din Dos Palos, California, care cultivă stiluri japoneze de orez încă din anii 1910.
Iar Mike Wagner, care cultivă orez Missimati la ferma sa Two Brooks din Sumner, Mississippi, spune că există beneficii de mediu pe care le aduc aceste variații de Basmati, deoarece unele dintre ele necesită mai puțină apă pentru a fi cultivate. El are obiecții în raport cu companiile care revendică originea orezului Basmati fără a cunoaște rădăcinile sale culturale.
„Polenul, ca și oamenii, circulă”
„Polenul e ca oamenii, plutește în jurul lumii. Depindem cu toți de mediul în care ajungem”, comentează el. Este unul dintre antreprenorii care petrece mult timp vorbind cu clienții săi despre originile și caracteristicile unice ale fiecărui orez, și asta pentru că și contextul e important.
Pandit compară orezul Texmati cu rajma, o tocană picantă de fasole roșie care este o parte esențială a bucătăriei punjabi. Dar fasolea roșie însăși a ajuns în India din Europa. Așa evoluează alimentele. Multe alimente, de la rajma la Texmati, sunt rezultatul acestui tip de amestec natural. „Aceste polenizări încrucișate vor exista mereu. De ce să le oprim?”, se întreabă el.
