Sursa foto: G4Food Soție de episcop reformat din Târgu Mureș, Sofia Tofeus este prima femeie autoare de carte de pe actualul teritoriu românesc, deși istoria noastră literară nu o (prea) cunoaște. Cărticica meseriei de bucătar sau Cartea de bucate de la Cluj a fost, timp de multe secole, atribuită lui Miklós Misztótfalusi Kis, adică tipografului.
Despre carte se menționează ca ar fi fost tipărită prima dată în 1692 la Târgu-Mureș, deși este mult mai plauzibil ca ea să fi existat în 1692 doar în manuscris. Avem însă un exemplar tipărit în 1695. Chiar pe pagina de titlu din acest volum se afirmă că este o ediție adăugită, publicată într-un format mai potrivit.
Izvoarele referitoare la această carte – arată că în manuscris a existat încă din anul 1692, iar prima ediție tipărită datează din anul 1693. Doar că nu s-a păstrat niciun exemplar din tirajul acestuia.
După această ediție s-a făcut și prima traducere în limba română a primei cărți tipărite de bucate de pe actualul teritoriu românesc, traducere apărută la editura GastroArt în 2018. Manuscrise mai vechi există (Cartea de bucate a bucătarului principelui Transilvaniei, un manuscris datat 1550 – 1600 și Cartea de bucate a principesei Anna Bornemisza din anul 1680, tot manuscris și care ar fi totuși o traducere a cărții Ein new Kochbuch de Marx Rumpolt apărută la Frankfurt în 1581), dar aceasta e prima carte de bucate tipărită. Atât efortul traducerii, cât și amplul studiu introductiv în care se dovedește că Sofia Tofeus este autoarea sunt meritele incontestabile ale istoricului clujean József Lukács. Nenumăratele ediții ale acestei cărți – succesul ei timp de secole – ne indică faptul că această carte a influențat extrem de mult gastronomia din Ardeal.
Istoricul József Lukács, explică în amplul studiu introductiv întreg demersul care a dus la această concluzie:
„Dovada cea mai convingătoare că Sofia Tofeus este autoarea Cărticelei meseriei de bucătar se află la Biblioteca Teleki-Bolyai de la Târgu-Mureş. „Un articol al cercetătorului András Józsa din Târgu-Mureş ne-a atras atenția asupra unui manuscris de carte de bucate de 111 de pagini (103 pagini rețetarul, 7 pagini lista cu denumirile de preparate, manuscrisul având dimensiunile de 22,5 cm × 18 cm), pe care o vom numi în continuare ‘Cartea de bucate de la Biblioteca Teleki-Bolyai’. Pe coperta acesteia găsim textul: ‘Carte de bucate care a fost copiată la dispoziția contesei Susanna Bethlen, în anul 1772, din cartea de bucate întocmită în anul 1692, la Târgu-Mureș, de Sofia Toffei’.
Putem formula întrebarea: de unde a aflat copistul informațiile referitoare la autoarea cărții? Oare erau notate sau tipărite în lucrarea din care a copiat rețetele?
Contesa Susanna Bethlen de Ictar (1754-1797), care a avut grijă ca această carte de bucate să fie copiată și astfel salvată, a fost cea mai mare colecționară de cărți din Transilvania secolului al XVIII-lea. Putem pune atunci întrebarea, de ce a dorit contesa să dețină în copie această carte de bucate? Dacă ea ar fi fost interesată numai de rețete, ar fi putut să procure exemplare din ediții adăugite ale volumului, întrucât până în anul 1772 au apărut vreo zece ediții noi. Una a fost tipărită cu doar un an mai devreme la Cluj.
Ajungem la concluzia că ea a comandat o copie ori după manuscrisul original al Sofiei Tofeus ori după prima ediție a cărții de bucate, despre care se știa că era opera Sofiei Tofeus din Târgu-Mureș și că a fost scrisă în 1692.
Manuscrisul ‘Cărții de bucate de la Biblioteca Teleki-Bolyai’ mai dovedește faptul că prima variantă a Cărticelei meseriei de bucătar, mai scurtă decât ediția tipărită din 1695, a existat deja în anul 1692. În anul 1772, știau exact cine a fost autoarea – poate chiar din informațiile publicate în volum, deoarece copistul nu avea de unde să afle aceste date la aproape opt decenii de la apariția primei ediții.
Putem presupune că manuscrisul copiat în 1772, păstrat după moartea contesei Susanna Bethlen în colecțiile Bibliotecii Teleki, devenită bibliotecă publică la începutul secolului al XIX-lea, a fost văzut de genealogul Iván Nagy. Astfel a aflat el despre existența târgumureșencei Sofia Tofeus și a cărții ei de bucate scrisă în anul 1692. Neavând alte surse de informații, pe baza numelui de familie a presupus că Sofia era ruda episcopului Tofeus. Aflând că manuscrisul a fost copiat dintr-o carte scrisă în 1692, la Târgu-Mureș, a presupus că era vorba despre un volum tipărit. Sunt informațiile de bază care au fost preluate în dicționarele citate mai sus.
Sofia Tofeus a fost soția preotului reformat József Felfalusi (1660-1661(?) – 1715). Despre soț se cunoaște faptul că, după terminarea studiilor medii și înainte de 1686, anul în care deja era plecat la studii universitare, a fost învățătorul copiilor cancelarului Miklós Bethlen. A fost student, ca și socrul său, episcopul Mihály Tofeus, la Universitățile de la Franeker și Leiden. S-a întors în Transilvania în vara anului 1690, călătorind împreună cu Miklós Misztótfalusi Kis. Adică cei doi se cunoșteau în mod sigur din 1690, dacă nu mai devreme. Din iunie 1691, József Felfalusi a fost numit rector al Colegiului Reformat de la Târgu-Mureș. În primăvara anului următor a fost ales și învestit în funcția de preot reformat al aceluiași oraș, altfel spus, era pastorul bisericii din cetate, iar din anul 1711 și până la moarte, ocupa și funcția de protopop reformat al Scaunului Mureș.
Din aceste date biografice ale soțului putem deduce că s-au căsătorit în jurul anilor 1690-1691. Cu toate că nu am reușit să aflăm când a trecut la cele veșnice, bănuim că Sofia Tofeus nu a avut viață lungă. În dicționarele de scriitori era menționat faptul că ea a trăit la finele secolului al XVII-lea. Probabil numele ei nu a fost tipărit pe ediția din 1695 a cărții de bucate din cauza că atunci ea nu a mai fost în viață.
Despre József Felfalusi știm că după moartea Sofiei s-a recăsătorit și din al doilea mariaj a avut o fetiță, care a fost botezată Sofia, probabil în amintirea primei soții. El a murit în septembrie 1715.
Sofia Tofeus și József Felfalusi au avut un fiu, pe nume Mihály Felfalusi, care a absolvit Colegiul Reformat de la Aiud în 1711. A studiat apoi medicina la Halle, unde a obținut titlul de doctor în medicină în 1715, dar se pare că și-a continuat studiile, deoarece în 1717 îl găsim înscris la Universitatea din Jena. După ce s-a întors în Transilvania s-a însurat, primind drept zestre a soției o moșie importantă în Lupu, în zilele noastre sat aparținător comunei Cergău din județul Alba. Deși s-a păstrat o scrisoare în care oferea sfaturi medicale contelui László Teleki și o perioadă relativ scurtă de timp a ocupat funcția de medic gubernial, din relatările contemporanilor săi se poate înțelege că nu s-a dedicat în totalitate practicării medicinii. Aceștia menționează faptul că trăind în satul Lupu, în mediu românesc, Mihály Felfalusi s-a românizat. La bătrânețe s-a convertit la confesiunea greco-catolică.
În calitate de preot al bisericii din cetate, soțul Sofiei Tofeus a beneficiat de locuință oferită de biserică. Documentele vremii menționează chiar de mai multe ori „casa parohială din Cetate a pastorului Felfalusi”. Cercetătorul András Józsa a afirmat că vechea casă parohială s-a aflat la nord de biserica din cetate, vizavi de ușa turnului. Casa a fost demolată de către autoritățile imperiale în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, astfel că nu se mai poate identifica locul exact unde a trăit și unde a scris cartea de bucate Sofia Tofeus.
Pe baza argumentelor menționate până aici, putem afirma că Sofia Tofeus poate fi recunoscută drept autoarea primelor patru părți ale Cărticelei meseriei de bucătar și, implicit, prima autoare de pe teritoriul României căreia i s-a tipărit o lucrare.
