Sursa foto: Pexels
Experții afirmă că, în general, suplimentele nu aduc beneficii persoanelor care au niveluri adecvate ale acestui nutrient. Cu excepții rare, doar cei care nu pot obține o cantitate suficientă din expunerea la soare sau din alimentație ar trebui să ia suplimente. Cunoștinețele de nutriție ar trebui să ne ajute să alegem o alimentație mai sănătoasă. Dar rezultatele și interpretările științifice contradictorii pot crea confuzii, iar puține substanțe nutritive au demonstrat acest lucru mai clar decât vitamina D. A existat o perioadă în care se credea că toată lumea ar trebui să ia suplimente de vitamina D, pentru a se proteja împotriva unei serii de afecțiuni, de la probleme osoase la boli cardiace și cancer. Mai recent, noi studii par să fi demontat multe dintre aceste afirmații.
O analiză mai detaliată a cercetărilor relevă un mesaj mai nuanțat în ceea ce privește suplimentele de vitamina D. Acestea pot fi esențiale pentru corectarea deficiențelor, deși este puțin probabil ca persoanele care au deja un nivel suficient de vitamina D — care, în țări precum SUA, reprezintă majoritatea populației — să beneficieze de pe urma unor doze mari.
Experții se tem că entuziaștii suplimentelor pot abuza de acestea, crezând că mai mult înseamnă mai bine, sau, în celălalt caz extrem, că unele persoane private de nutrienți le evită complet. În ultimă instanță, spune Roger Bouillon, endocrinolog la Universitatea Catolică din Louvain (Belgia), „se întâmplă ca în majoritatea cazurilor: ai nevoie de o cantitate optimă, nici prea puțin, nici prea mult.” Cu toate acestea, rămâne dificil să se determine cine are nevoie de suplimente de vitamina D, în ce cantitate și care sunt beneficiile lor concrete pentru sănătate, iar unele întrebări încă așteaptă răspunsuri. Iată ce știm, relatează El Pais.
Ce face vitamina D și de unde provine?
Importanța vitaminei D a ieșit la lumină la începutul Revoluției Industriale, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când locuitorii din zonele nordice s-au înghesuit în orașe întunecate și poluate și au început să petreacă mai mult timp lucrând în interior. Majoritatea copiilor din orașe precum Boston au dezvoltat rahitism, o afecțiune în care oasele devin moi, slăbite și adesea deformate.
Oamenii de știință au descoperit că expunerea la lumina soarelui vindeca și prevenea boala. Ulterior, cercetătorii au descoperit că lumina ultravioletă a soarelui declanșează o reacție care generează vitamina D. Aceasta este transformată în forma sa activă în rinichi și apoi transportată la nivelul intestinului, unde stimulează celulele să transporte calciul, un component cheie al oaselor, în fluxul sanguin. „Cel mai important lucru pe care îl face vitamina D este absorbția intestinală a calciului”, afirmă Sylvia Christakos, biochimistă la Școala de Medicină Rutgers din New Jersey (SUA).
Efecte ale deficienței de vitamina D
Deși efectele sunt mai grave la copii, deficiența de vitamina D poate provoca și la adulți o înmuiere a oaselor, numită osteomalacie, și poate crește riscul de osteoporoză, afecțiune în care oasele devin slabe, fragile și mai predispuse la fracturi. Experții dezbat ce înseamnă exact o deficiență de vitamina D — și știu că nivelurile sănătoase pot varia de la o persoană la alta. Toți sunt de acord că nivelul de vitamina D din sânge nu trebuie să scadă sub 12 nanograme pe mililitru pentru a evita o deficiență gravă. Surprinzător, mai mult de 30 % dintre locuitorii unor țări însorite din Orientul Mijlociu suferă de deficiențe grave, care pot fi atribuite parțial hainelor tradiționale care acoperă pielea. În schimb, în Finlanda, o țară fără soare și cu ierni întunecate, deficiențele grave sunt relativ rare, datorită politicilor guvernamentale de îmbogățire a produselor lactate cu vitamina D suplimentară.
În schimb, conform unor estimări, aproximativ 20 % din populația Regatului Unit suferă de deficiențe grave, din cauza climatului nordic și lipsei alimentelor îmbogățite. Statele Unite, unde multe produse lactate și unele sucuri și cereale de mic dejun sunt îmbogățite, se situează la un nivel intermediar: aproximativ 6 % din populație suferă de deficiențe grave.
Din 2010, Academia Națională de Medicină din SUA recomandă doze zilnice relativ modeste: 400 unități internaționale (UI) pentru sugari, 600 UI pentru toți până la vârsta de 70 de ani și 800 UI pentru persoanele mai în vârstă. Aceste doze sunt concepute pentru a atinge niveluri de 20 nanograme pe mililitru — mai mult decât suficiente pentru a evita deficiențele grave — pentru persoane altfel sănătoase.
Ce alimente conțin vitamina D?
Produsele lactate îmbogățite și alte alimente vor oferi, de asemenea, o cantitate suficientă de vitamina D. Alimentele care conțin în mod natural vitamina D sunt peștele gras, gălbenușurile de ou, carnea roșie, ficatul și ciupercile uscate la soare, care sunt deosebit de bogate în vitamina D datorită expunerii lor sporite la lumina ultravioletă. „Dacă petreci timp afară și te expui la soare câteva luni pe an, probabil primești suficientă vitamina D”, spune Gallagher. Acest lucru este valabil mai ales dacă vei consuma și suficiente lactate”. Pentru mai multe despre alimentația bogată în vitamina D, citește aici.
Există persoane care au nevoie de suplimente?
Experții în sănătate afirmă că, în general, suplimentele sunt necesare doar atunci când nu este posibil să se obținem cantitatea suficientă din surse naturale sau alimentare. Cele mai predispuse grupuri de populație la deficiență sunt sugarii care nu primesc lapte praf îmbogățit, persoanele în vârstă (a căror piele o produce, dar mai puțin eficient) și femeile însărcinate. Persoanele cu pielea închisă la culoare trebuie, de asemenea, să se asigure că asimilează suficientă vitamina D, deoarece pigmentarea cu melanină a pielii blochează lumina ultravioletă. Locuitorii latitudinilor nordice, precum Anglia, „ar trebui să ia un supliment pe parcursul iernii”, adaugă cercetătoarea în nutriție Susan Lanham-New de la Universitatea din Surrey (Regatul Unit), deși acest lucru este mai puțin important în locuri precum Statele Unite, unde alimentele sunt îmbogățite.
Experții sunt îngrijorați că adesea persoanele care obțin deja suficientă vitamina D, prin dietă și stil de viață, sunt cele mai predispuse să ia suplimente, iar persoanele care le necesită cel mai mult le evită.
Mulți cercetători sunt de acord că majoritatea oamenilor, mai ales cei din țări temperate care se bucură de expunere regulată la soare și alimente îmbogățite, nu ar trebui să ia doze mari de vitamina D pentru a preveni deficiențele și că suplimentarea excesivă poate fi periculoasă. Dozele foarte mari, de exemplu, peste 1.000-2.000 UI, pot suprasatura receptorii care leagă vitamina D în intestin, iar dozele excesive sunt asociate cu calcificări arteriale, atacuri de cord și alte efecte adverse grave.
Vitamina D, efecte împotriva cancerului sau altor boli
Unii oameni de știință au sugerat că suplimentele de vitamina D ar putea proteja împotriva unei serii de alte boli, pe lângă problemele osoase. Ipotezele sugerează că vitamina D ar putea ajuta la combaterea cancerului prin stimularea sistemului imunitar și suprimarea creșterii celulelor canceroase sau prin reglarea nivelurilor de insulină pentru a preveni diabetul de tip 2. „Teoretic, vitamina D ar putea preveni orice boală cu componentă inflamatorie”, afirmă Bouillon. „Este posibil să funcționeze, dar dovezile nu sunt foarte puternice.”
De exemplu, experții încă mai investighează posibilitatea ca vitamina D să joace un rol în combaterea infecțiilor. Studiile observaționale au sugerat că persoanele cu niveluri mai scăzute de vitamina D au un risc mai mare de a dezvolta COVID-19 sever sau alte infecții respiratorii și că suplimentele pot oferi protecție, dar nu este clar dacă deficiența este cauza sau dacă nivelurile scăzute sunt un marker pentru o sănătate generală mai precară.
Ce trebuie să faci dacă te gândești la suplimente?
Conform cercetătorilor, adulții sănătoși din țări temperate și cu acces la alimente îmbogățite nu au nevoie de suplimente, cu excepția cazului în care sunt specific recomandate de medic. În general, spun aceștia, este mai bine să obții vitamine și alți nutrienți din alimentație, dacă este posibil. Cât despre suplimente, mai mult nu înseamnă întotdeauna mai bine, iar unii experți, cum ar fi Gallagher, consideră că autoritățile din domeniul sănătății publice ar trebui să se concentreze mai mult pe deficiențele nutriționale reale, mai degrabă decât pe recomandarea suplimentelor în masă pentru populația generală.
