Burta indiană: Criza obezității în India ia amploare, iar burta aparent inofensivă ar putea fi un răufăcător mult mai mare decât se credea

Burta indiană – cândva o emblemă a prosperității, răsfățului și respectabilității vârstei – a fost mult timp ținta satirei și a comentariilor sociale, notează G4Media.

În literatură, a semnalat liniștit confortul sau mulțumirea; în filme, a devenit o prescurtare pentru funcționarul leneș, unchiul gurmand sau polițistul corupt. Desenele animate îl exagerează pentru a-și bate joc de politicieni. În mediul rural, a fost odată considerat un simbol al statutului – un semn că „acest om mănâncă bine”.

Dar ceea ce a fost odată respins sau chiar sărbătorit trage acum semnale de alarmă. Criza obezității în India ia amploare, iar burta aparent inofensivă ar putea fi un răufăcător mult mai mare decât credem, transmite BBC.

India avea al doilea cel mai mare număr de adulți supraponderali sau obezi în 2021, cu 180 de milioane de persoane afectate, situându-se doar după China. Un nou studiu Lancet avertizează că acest număr ar putea urca la 450 de milioane până în 2050, aproape o treime din populația țării.

La nivel global, mai mult de jumătate dintre adulți și o treime dintre copii și adolescenți se așteaptă să aibă aceeași soartă.

În centrul acestei probleme din India se află burta mare sau, în termeni medicali, obezitatea abdominală.

Această formă de obezitate se referă la acumularea de grăsime în exces în jurul abdomenului, iar medicii spun că este mai mult decât o preocupare cosmetică. Încă din anii 1990, studiile au arătat o legătură clară între grăsimea de pe burtă și afecțiuni cronice precum diabetul de tip 2 și bolile de inimă.

Obezitatea nu este doar abdominală. Ea apare în diferite modele, în funcție de distribuția grăsimii: obezitatea periferică afectează șoldurile, coapsele și fesele, în timp ce obezitatea generalizată implică grăsime răspândită mai uniform pe tot corpul.

Cifrele privind obezitatea abdominală în India sunt deja îngrijorătoare. Conform celui mai recent Studiu național privind sănătatea familiei (NFHS-5) – care, pentru prima dată, a măsurat dimensiunile taliei și șoldurilor – aproximativ 40% dintre femeile și 12% dintre bărbații din India suferă de obezitate abdominală.

Obezitatea abdominală, pe baza orientărilor indiene, înseamnă o talie de peste 90 cm pentru bărbați și 80 cm pentru femei. În rândul femeilor cu vârste cuprinse între 30 și 49 de ani, aproape una din două prezintă deja semne de obezitate. S-a constatat că populațiile urbane sunt mai afectate decât cele rurale, circumferința taliei ridicată sau raportul talie-șold fiind un semnal de alarmă important.

De ce este grăsimea de pe burtă atât de importantă?

Unul dintre motive este rezistența la insulină – o afecțiune în care organismul nu mai răspunde corespunzător la insulină, hormonul care ajută la reglarea zahărului din sânge. Grăsimea abdominală perturbă modul în care organismul utilizează insulina, făcând mai dificil controlul zahărului din sânge.

Studiile au arătat că sud-asiaticii, inclusiv indienii, tind să aibă mai multă grăsime corporală decât albii caucazieni la același indice de masă corporală. (IMC este o măsură simplă a grăsimii corporale bazată pe greutatea unei persoane în raport cu înălțimea sa.)

Nu este vorba doar de cantitatea de grăsime pe care o ai – este vorba și de locul în care aceasta se depune. La sud-asiatici, grăsimea tinde să se adune în jurul trunchiului și sub piele, dar nu întotdeauna adânc în abdomen ca grăsime viscerală.

Deși sud-asiaticii pot avea mai puțină grăsime abdominală profundă, mai dăunătoare, în jurul organelor precum ficatul și pancreasul, studiile arată că celulele lor adipoase mai mari și mai puțin eficiente se luptă să stocheze grăsimea sub piele. Ca urmare, excesul de grăsime se varsă în organele vitale care reglează metabolismul – cum ar fi ficatul și pancreasul – crescând riscul de diabet și boli de inimă.

Cetățenii încă nu înțeleg pe deplin motivele biologice din spatele modelelor de distribuție a grăsimii. Deși au fost efectuate numeroase studii genetice, nicio genă nu a explicat în mod constant această tendință.

O teorie oferă o rădăcină evolutivă. Timp de secole, India a fost lovită de foamete și penurie cronică de alimente, lăsând generații întregi să supraviețuiască cu o nutriție precară.

În astfel de condiții, corpul uman s-a adaptat pentru a supraviețui în condiții de penurie extremă.

Corpul avea nevoie de un depozit pentru această energie, iar abdomenul, fiind zona cea mai extensibilă, a devenit principalul loc de stocare. De-a lungul timpului, pe măsură ce alimentele au devenit mai abundente, acest depozit de grăsime a continuat să crească – în cele din urmă la niveluri dăunătoare.

„Este o teorie evoluționistă conjuncturală, dar plauzibilă – una care nu poate fi dovedită, dar are sens”, spune Anoop Misra, care conduce Centrul de Excelență pentru Diabet, Boli Metabolice și Endocrinologie Fortis-C-DOC din Delhi.

Anul trecut, într-o lucrare, medicii aparținând Comisiei indiene pentru obezitate au redefinit liniile directoare privind obezitatea pentru indienii asiatici, trecând dincolo de IMC pentru a reflecta mai bine modul în care grăsimea corporală are legătură cu riscurile timpurii pentru sănătate.

Ei au creat un sistem clinic în două etape care ia în considerare distribuția grăsimii, bolile asociate și funcția fizică.

Stadiul unu implică un IMC ridicat, dar fără obezitate abdominală, boli metabolice sau disfuncții fizice. În astfel de cazuri, modificările stilului de viață, cum ar fi dieta, exercițiile fizice și, uneori, medicamentele sunt de obicei suficiente.

Stadiul doi include obezitatea abdominală – grăsimea viscerală dăunătoare – și este adesea însoțită de probleme de sănătate precum diabetul, dureri la genunchi sau palpitații. Această etapă semnalează un risc mai ridicat și necesită un tratament mai intensiv.

Această clasificare ghidează intensitatea tratamentului. Odată ce apare grăsimea de pe burtă, acțiunea timpurie este esențială – noile medicamente pentru pierderea în greutate, cum ar fi semaglutida și tirzepatida, se dovedesc a fi eficiente în combaterea acesteia, spun medicii.

„Oricât de șocant ar părea, chiar și persoanele cu o greutate normală pot avea niveluri periculoase de grăsime abdominală”, spune Dr. Misra.

Medicii indieni spun că obezitatea abdominală este în creștere din cauza schimbărilor stilului de viață – mai multă junk food, mâncare la pachet, mese instant și preparate grase gătite acasă. Potrivit studiilor, între 2009 și 2019, Camerun, India și Vietnam au înregistrat cea mai rapidă creștere a vânzărilor pe cap de locuitor de alimente și băuturi ultraprocesate.

Așadar, ce trebuie făcut?

Experții spun că indienii au nevoie de schimbări ale stilului de viață mai dure decât recomandă normele occidentale. În timp ce 150 de minute de exerciții săptămânale pot fi suficiente pentru bărbații europeni, omologii lor sud-asiatici au nevoie de aproximativ 250-300 de minute pentru a compensa metabolismul mai lent și stocarea mai puțin eficientă a grăsimilor, arată studiile.

„Corpurile noastre pur și simplu nu sunt la fel de bune în gestionarea excesului de grăsime”, spune Dr. Misra.

Pe scurt, burta generoasă este un semnal de alarmă. Iar India este așezată pe o bombă cu ceas în domeniul sănătății, care ticăie.