Sarmale și hormonul fericirii | Antropologul culinar Camelia Burghele: „Să lăsăm la o parte fandoselile moderne – că ne îngrășăm, că nu e bine să mâncăm nesănătos, că trebuie să ținem diete”

Lansarea cărții “Sarmale și serotonină” FOTO Camelia Burghele Lansarea cărții “Sarmale și serotonină” FOTO Camelia Burghele

Târgul de carte Bookfest Timișoara a prilejuit lansarea volumului Sarmale și serotonină, semnat de antropologul culinar Camelia Burghele. Apărută la Editura GastroArt, cartea este un proiect editorial unic, care îmbină antropologia culinară cu arta gastronomiei tradiționale. Lucrarea explorează semnificațiile culturale și identitare ale sarmalelor în România. Nu este doar o colecție de rețete, ci și o analiză antropologică a bucătăriei tradiționale românești, bazată pe cercetări realizate în satele sălăjene.

„E o carte cât se poate de serioasă, o lucrare de antropologie culturală bine documentată în teren. Am aflat multe secrete despre sarmale de la celebrele babe din satele sălăjene. Ele nu mi-au povestit efectiv rețetele, cu cantități și detalii, ci mai degrabă contextul cultural în care se pregăteau acestea. Este o culegere de rețete de sarmale, dar, pentru că toată România sarmalizează, nu există român care să nu fi mâncat vreodată sarmale. Cea mai cunoscută mâncare românească merita o carte de antropologie culturală”, a spus Camelia Burghele.

În Occident există un curent nutriționist foarte la modă, Potatoes not Prozac, care susține că e mai bine să mâncăm, uneori, nesănătos, dar să evităm depresiile și problemele psihice.

„Sarmalele ne trimit cu gândul direct la bucătăria bunicii, la mama care gătește sarmale, și, instantaneu, vom simți mirosul celor făcute de ea. Astfel, se declanșează secreția de serotonină – hormonul fericirii. Cu siguranță, emoțional vorbind, sentimentul imediat următor va fi cel de fericire, de împlinire, de amintire, de nostalgie, la sarmalele făcute de mama și bunica. Așadar, serotonină din plin după ce mâncăm sarmale. Haideți să lăsăm la o parte fandoselile moderne – că ne îngrășăm, că nu e bine să mâncăm nesănătos, că trebuie să ținem diete. Să mâncăm sarmale! Astfel, vom stimula secreția de serotonină și vom fi mai fericiți”, a mai spus Camelia Burghele.

Lansarea cărții “Sarmale și serotonină” FOTO Camelia Burghele

„Până la urmă, nici nu ne interesează atât de mult de unde provin sarmalele”

Deși sarmalele sunt o mâncare de origine turcească, preluată de sârbi, români și maghiari, ele fac, fără îndoială, parte din „mâncarea națională” a României.

„Până la urmă, nici nu ne interesează atât de mult de unde provin sarmalele. Trăim într-o lume transfrontalieră, în care cred că este mult mai important să regăsim gastronomia care transcende orice graniță decât să apelăm la acel excepționalism românesc despre care vorbea antropologul Vintilă Mihăilescu – să zicem că românii au fost primii care au făcut sarmale. Babele mele, la care apelez de fiecare dată, îmi spun că astfel de mâncăruri au fost făcute și de mamele și bunicile lor. Așadar, sarmalele sunt și o mâncare românească. Cu siguranță tradițională. Nu e Crăciun fără sarmale, nu e Revelion fără sarmale. Nu e rugă bănățeană fără sarmale, nu e parastas, nu e nuntă fără sarmale. Punctul de pornire pentru această carte a fost Crăciunul anului trecut: știrile de la toate televiziunile vorbeau despre un român care zbura din România în Canada și avea în bagajul de mână o caserolă cu sarmale congelate”, a explicat Camelia Burghele.

După Bookfest Timișoara, cartea Sarmale și serotonină a fost lansată și la București, urmând să fie prezentată și la Zalău, locul de baștină al Cameliei Burghele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *