- România este singura țară care a respins la reuniunea Consiliului pentru Agricultură și Pescuit, AgriFish, din 24 iunie 2024, documentul propus de președinția belgiană ( al cărei mandat se încheie la 30 iunie ) cu privire la direcțiile de evoluție a agriculturii blocului comunitar.
- Din cauză că delegația României, condusă de ministrul Florin Barbu, a acordat un vot negativ, în timp ce Slovacia s-a abținut, nu a fost obținut consensul pentru adoptarea unui set de concluzii care stabilesc o viziune pentru viitorul agriculturii în Uniunea Europeană.
Concluziile președinției belgiene, respinse de ministrul Florin Barbu, se axează pe mai multe elemente-cheie ale acestei viziuni viitoare: un sector agricol al UE puternic și competitiv, inovare și cooperare, simplificare, sprijin pentru tinerii fermieri și pentru noii fermieri, precum și reziliența la schimbările climatice.
De ce a votat delegația României împotriva documentului propus de președinția asigurată, în perioada ianuarie – iunie 2024, de Belgia?
”România s-a opus textului din cauza convergenței externe în plățile directe ale Politicii Agricole Comune (PAC). În practică, acest mecanism presupune că țările mai puțin bogate din clubul comunitar, majoritatea din est, primesc un nivel mai redus de ajutoare directe din PAC”, a notat Agerpres în 25 iunie.
Un document ministerial publicat de site-ul agrointel.ro, în 26 iunie, ( de fapt, România a sabotat președinția belgiană! ) arată că, în data de 14 iunie 2024, ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a condiționat votul pentru documentul președinției belgiene de includerea în setul de concluzii din documentul în cauză a principiului ”convergenței externe”, în baza căruia fermierii români ar urma să încaseze plăți directe apropiate de media europeană:
”În absența acestei prevederi, România nu va vota ultima formă a documentului”.
Cu alte cuvinte, un șantaj practicat de București în relația cu președinția belgiană, dacă documentul respectiv a ajuns, într-adevăr, pe masa acesteia: îți votez setul de concluzii, dacă menționezi expres și convergența externă!
Președinția belgiană nu a menționat expres sintagma ”convergența plăților”, dar, la punctul 7, a scris explicit:
”Fără a aduce atingere următorului cadru financiar multianual (CFM), CONSTATĂ că PAC are nevoie de resurse adecvate pentru a răspunde în mod eficient obiectivelor sale multiple și că distribuirea în mod echitabil a sprijinului PAC, în special a plăților directe, între statele membre este o chestiune sensibilă și ar trebui căutată o soluție adecvată”. Belgia a spus cât se poate de limpede că trebuie căutată o soluție pentru distribuirea echitabilă a plăților directe, între statele membre. De ce să votezi împotriva unui document care precizează că ar trebui căutată o soluție pentru ca fermierii din Estul Europei să încaseze subvenții mai mari? Nu este ca și cum Belgia a ignorat acest aspect.
Citește integral documentul propus spre adoptare de președinția belgiană și respins de delegația din România.
”Convergența externă” se referă la plățile directe: subvenții pentru suprafață, eco-scheme, sprijin decuplat de producție, plăți pentru agro-mediu și climă, plăți pentru agricultura ecologică. Potrivit acestui principiu, plățile directe vor fi egalizate treptat între statele membre ceea ce înseamnă că vor scădea plățile directe în statele membre care care au plăți directe mari și la statele membre care au plăți directe mai mici vor creste. Pe de altă parte, să privim tabloul în ansamblu: țările din Vest sunt și cele mai importante donatoare la bugetul european, în timp ce România a fost țară beneficiară. Nu suntem egali la contribuția la bugetul european, dar vrem să fim egali la subvenții agricole!
Statele din Estul Europei, printre care și România, susțin că fermierii lor încasează subvenții agricole mai mici decât cei din Vest. Cu ocazia reuniunii din 24 iunie, numai România a condiționat însă votarea concluziilor președinției belgieni, de includerea în document a sintagmei ”convergența plăților”.
Câte explicații privind banii europeni
- Teza că fermierii români sunt nedreptățiți de Bruxelles în ce privește nivelul plăților directe circulă de mai mult timp în spațiul public, fiind preluată și de unii politicieni populiști. Niciodată însă până în prezent această teză nu a fost scoasă la înaintare de o instituție a statului român pentru a condiționa votarea unui text la nivelul Uniunii Europene. Subvenția pentru suprafață încasată de fermierii români este, într-adevăr, una dintre cele mai mici din Uniunea Europeană, dar această situație a rezultat din deciziile luate la București, în ce privește împărțirea plafonului financiar, și, trebuie precizat, subvenția pe suprafață este completată cu alte tipuri de plăți directe per hectar! Aceste aspecte nu sunt luate în seamă și, în consecință, o situație reală neexplicată a ajuns să fie folosită ca teză propagandistică anti-UE.
În realitate, România are alocat al șaptelea plafon financiar la nivelul Uniunii Europene, în funcție de suprafața agricolă totală ( 13,5 milioane ha ): 15.835.960.490 de euro, din care 9.783.148.797 de euro pentru plăți directe, pentru actualul exercițiu financiar 2021 – 2027.
România nu poate avea un plafon financiar egal cu al Franței sau al Spaniei, de pildă, fiindcă suprafața agricolă este mai mică decât a acestor două state.
Plafonul financiar este împărțit de fiecare stat membru, în doi piloni: 1. Plăți directe și 2. Dezvoltare rurală. În funcție de această împărțire, este calculată, în final, și subvenția la hectar.
România a decis să aloce pentru Dezvoltare rurală ( pentru proiecte ) un procent mai mare din plafonul financiar, decât state ca Germania sau Franța. În felul acesta, cuantumul subvenției agricole pe suprafață este mai mic.
Dacă fermierii români încasează o subvenție mai mică decât omologii lor din alte state europene, este fiindcă autoritățile de profil de la București au decis acest lucru. Dacă ar fi alocat din plafonul financiar un procent mai mare decât în prezent, suma ar fi fost mai mare și cuantumul ar fi crescut, cu siguranță.
Pentru o înțelegere mai în detaliu a subiectului, vă recomandăm să citiți articolul:
Subvenții agricole directe
Cât este subvenția pe suprafață de bază ( BISS ) în România? După ultimele date, ar fi de 98 de euro/ha. Într-un document al Comisiei Europene din martie 2023, cuantumul BISS este de 101 euro/ha. Cel mai probabil au fost operate anumite corecții în funcție de numărul de total de hectare eligibile.
Media europeană este de 134 de euro/ha.
Consultă documentul din martie 2023 al Comisiei Europene.
De precizat, însă, că peste această subvenție se suprapun alte tipuri de plăți directe: plata redistributivă, plata pentru tinerii fermieri ( sub 40 de ani ), eco-scheme, plăți pentru agromediu și climă, plăți pentru agricultura ecologică, ceea ce conduce la sporirea subvenției agricole în România la peste 200 de euro/ha. Majoritatea fermierilor din cultura mare ( cereale, plante oleaginoase, plate tehnice ) aplică și pentru alte tipuri de subvenții agricole decât cea de bază.
În agricultura ecologică, sunt subvenții care ajung la 600 de euro/ha.
Un fermier român care cultivă o suprafață de numai 100 de ha, cu cereale și culturi oleaginoase, poate ajunge la o sumă de cel puțin 20.000 de euro plăți directe într-un an.
Subvențiile agricole sunt o sursă de bani publici europeni. Cealaltă sursă o reprezintă banii alocați pentru dezvoltare rurală ( Pilonul II ): un fermier cu un proiect selectat pentru finanțare mai poate câștiga alte sute de mii de euro, pentru a-și cumpăra utilaje.
La aceste fonduri alocate prin Politica Agricolă Comună se adaugă ajutoarele financiare acordate în cadrul temporar de criză Ucraina, până la 280.000 de euro, cumulat în trei ani. Acum, la reuniunea AgriFish din 24 iunie, Bulgaria și România au plusat, cerând fie abolirea acestui plafon, fie dublarea acestuia la 560.000 de euro, pentru întreprinderile din sectorul primar, adică pentru marile ferme.
Bani, bani și iar bani, ceruți de state din Estul Europei, care se pretind nedreptățite de cele din Vest! Or, în chiar agricultura acestor state intră anual miliarde de euro din bugetul european.
Calcule electorale?
Respingerea documentului important propus de Belgia la AgriFish în 24 iunie, poate avea și conotații electorale: Florin Barbu, ministrul Agriculturii, nu este un tehnocrat, ci un politician, deputat PSD de Olt. Urmează alegerile parlamentare în această toamnă și orice ispravă la nivelul forurilor europene poate fi valorificată la intern, în plan politic: ministrul se luptă cu funcționarii și politicienii răi de la Bruxelles și Luxemburg pentru fermierii români, bate cu pumnul în masă, etc.
Gesturile acestea politice executate la nivelul instituțiilor europene centrale vor fi cu siguranță invocate de PSD și în campania electorală pentru alegerile prezidențiale care vor fi organizate tot în această toamnă. Fermierilor li se va spune că partidul s-a luptat la Bruxelles și la Luxemburg pentru a avea subvenții agricole la fel ca fermierii din Vest.
Nu mai contează că este în joc și imaginea României în cadrul acestor foruri politice europene. Sunt state ai căror fermieri încasează mai puțini bani decât cei români, dar au aprobat documentul președinției belgiene.
Da… Ce sa asteptam de la politrucii analfabeti si hoti, trimisi de Românua acolo? Ei cred ca la nivel european, pot face popitica de tăpşan, care o fac la Bucureşti…
Pentru ca un document care spune ca trebuie sa se caute o solutie nu inseamna ca si solutie trebuie sa fie gasita…
Si daca este gresit ca au facut ai nostri atunci avem o problema sistemica deoarece nu inteleg de ce trebuie sa importam atat de mult produse agricole – in afara de cereale?
Asta, Barbu, e baiatul ala uns ministru de catre Stanescu (mare mahar de Olt, cu ceva probleme legate de fermele …nepotilor). Este, de asemenea, tot ala care plangea dupa ceausescu. Ca deh, e de la ‘Uolt’.
Nu pot intelege ce blestem este si pe tara asta sa aiba cele mai mari calamitati intelectual-morale tocmai la agricultura, un sector atat de important. Dupa Daea-cormorani, alta nulitate perfecta, a venit aiuritul asta.
Poate o veni ziua in care un ministru al agriculturii se va ocupa de problemele si necesitatile reale ale agriculturii romanesti (atat de multe incat nu are rost sa le trec in revista) si mai putin de fermele sefilor sau rudelor sale.