Foto: Freepik
Usturoiul din import care ajunge pe piața românească nu este nici pe departe atât de copleșitor cantitativ pe cât a ajuns opinia publică să creadă, din cauza mesajelor vehiculate în presă și pe rețelele de socializare.
Am auzit/citit deseori comentarii de genul ”usturoiul din import inundă piața românească”, ”nu mai găsești pe nicăieri usturoi românesc, e plin de usturoi din China”, ”nu mai producem usturoi de-al nostru”, ”ce usturoi aveam odată”, etc.
Ei bine, datele statistice consultate de G4Food contrazic aceste opinii, ajunse până la nivelul unui mit urban.
Cât importăm
Importurile totale ( din țări UE și din țări non-UE ) au însumat în 2023 cantitatea de 6.307,3 tone, potrivit platformei World Integrated Trade Solution a Băncii Mondiale.
Cea mai mare cantitate a fost importată din Olanda: 3.613,3 tone. Din Turcia am cumpărat 867,6 tone. Din Germania, 425,9 tone. Din Spania, 616,7 tone. Din Turcia, 867,6 tone. Din China, 263 tone.
Cât producem
Producția internă de usturoi uscat a fost anul trecut de 45.801 tone, potrivit INS. Rezultă că importurile totale au reprezentat anul trecut 13,77% din producția internă. Un astfel de procent nu susține termenul de ”inundație”! Ar trebui ca procentul acesta să sară de 30% ca să putem vorbi de o invadare a pieței interne de un produs sau altul.
Statul român, începând cu anul 2018 ( guvernul era condus la acea vreme de Viorica Dăncilă – PSD ), derulează anual o schemă de ajutor de minimis, susținută din bugetul național.
Cuantumul este de 3.000 de euro/ha. Valoarea maximă a schemei de minimis este anul acesta de 4.230.000 de euro.
Ce impact a avut schema de minimis asupra producției de usturoi din România?
În 2018, anul anterior lansării schemei de minimis, producția națională de usturoi uscat a fost de 57.975 tone, potrivit INS. În 2019, anul lansării schemei de minimis, producția a scăzut la 54.862 tone. În 2020, a crescut la 61.142 tone. În anul următor: 60.601 tone. În 2022, producția internă a scăzut la 50.235 tone. Anul trecut, a continuat să scadă la 45.801 tone.
FAOSTAT afișează alte date privind producția de usturoi ( green garlic/usturoi verde ) din România: 30.570 t, în 2018; 27.700 t, în 2019; 31.560 t, în 2020; 30.130 t, în 2021; 22.500 t, în 2022. Diferența între seria de date INS și cea FAOSTAT este notabilă. De semnalat, în același timp, că România, chiar cu aceste date mult mai scăzute decât cele prezentate de INS, este unul din cei mai mari producători de usturoi din Uniunea Europeană.
Ajutorul de minimis a fost acordat anual, după 2019, fără întrerupere:
În 2019, schema de minimis a fost de maxim 2.000.000 de euro;
În 2020: 1.579.080 de euro;
În 2021: 3.078.000 de euro;
În 2022: 5.268.064 de euro;
În 2023: 6.001.200 de euro;
În 2024: 4.230.000 de euro, potrivit comunicărilor publicate pe site-ul MADR.
Observăm că sporirea valorii schemei de minimis nu a condus la o creștere a producției naționale.
Cea mai mare producție internă a fost obținută în anul în care schema de minimis a avut cea mai mică valoare. În următorii ani, deși schema a fost finanțată mai consistent, producția internă a scăzut. În 2023, când schema de minimis a avut cea mai mare valoare, producția internă a fost cea mai mică din ultimii ani.
Motivații pentru acordarea schemei de minimis
Guvernul Dăncilă a motivat în 2019 pentru a acorda banii pentru programul Usturoi românesc că usturoiul este un ”produs deficitar”. În ambele serii de date ( INS și FAOSTAT ), producția de usturoi a scăzut în primul an de aplicare a schemei de minimis. Usturoiul românesc a devenit un produs și mai deficitar, în ciuda celor 2.000.000 de euro de la bugetul de stat.
Ulterior, motivația guvernamentală a devenit mai seacă: ”pentru susținerea producției de usturoi”.
În 2024, MADR a găsit altă motivare: ”în contextul crizei provocate de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei”, deși, atenție, România a început să exporte usturoi pe piața din Ucraina fix în contextul războiului din Ucraina. Cantitățile sunt mici: 4,7 tone, în 2022; 23 tone, în 2023 și 35 tone, în 2024, dar ironia situației este evidentă și merită subliniată.
Seria de date a FAOSTAT, deși indică producții diferite de cele raportate de INS, arată o scădere a producției naționale în 2019, anul lansării schemei de minimis, față de anul precedent. În următorii doi ani, producția crește peste 30.000 de tone, dar se prăbușește în 2022, la 22.500 tone.
Ambele serii de date ( INS și FAOSTAT ) arată că schema de minimis nu a condus la o creștere și la o stabilizare a producției de usturoi românesc. Dimpotrivă, în ciuda creșterii valorii maxime a schemei de minimis, producția națională a scăzut.
În concluzie, producția internă de usturoi este de aproape zece ori mai mare decât importurile din toate sursele: la zece kilograme de usturoi din țară avem un kilogram de usturoi din afară, dacă ținem cont de datele INS.
În cazul datelor FAOSTAT, raportul variază de la 1:4 la 1:5, ceea nu susține teza inundării pieței de importuri, mai ales de cele din afara Uniunii Europene.
