FOTO: Dreamstme/Alf Ribeiro
Așa-numitul „import record” de soia ucraineană către România, raportat pentru anul agricol 2024/2025, s-a dovedit a fi, în mare parte, doar tranzit tehnic. Potrivit analistului Petar Dimitrov, senior broker la compania Agricore, o mare parte din cele aproximativ 100.000 de tone de soia au trecut prin portul Constanța, fiind redirecționate către alte piețe europene, notează ukragroconsult.com.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Dimitrov subliniază că România nu se confruntă cu un deficit de semințe oleaginoase – fie că este vorba de soia, rapiță sau floarea-soarelui. Țara rămâne un exportator net în acest segment, iar capacitățile de procesare internă sunt departe de a fi folosite la maximum. Alegerea culturilor cumpărate și procesate depinde, în acest moment, doar de rentabilitate.
Licențele de import, o frână pentru procesatori
Unul dintre principalele motive ale scăderii importurilor reale este birocrația. Din octombrie 2023, Uniunea Europeană a introdus un regim special de licențiere pentru importurile agricole ucrainene. Procedura este complexă, lentă și, potrivit procesatorilor, neclară.
„Majoritatea companiilor aleg să nu aplice pentru licențe, deoarece procesul este greoi și neproductiv”, explică Dimitrov. În consecință, o mare parte a produselor ucrainene care intră prin portul Constanța nu ajunge efectiv pe piața internă, ci tranzitează România către alte state membre.
Un echilibru fragil între piață și capacitățile de producție
„A vorbi despre un record este o exagerare. Vedem doar tranzit prin Constanța, nu o creștere reală a importurilor”, a declarat Dimitrov. Potrivit acestuia, nivelul de utilizare al instalațiilor de procesare a semințelor oleaginoase din România rămâne sub potențial, iar piața locală a soiei este stabilă.
Fermierii români, care în 2023 protestau împotriva influxului de produse ucrainene, par acum să accepte noul context. „Piața s-a reglat singură. Nu noi stabilim prețurile, ci ne adaptăm la cele internaționale. Când importurile sunt blocate, pierd toți – și fermierii, și procesatorii”, a spus analistul.
Provocările reale: volatilitatea prețurilor și schimbările climatice
În prezent, atenția agricultorilor se mută spre alte probleme: prețurile fluctuante, costurile logistice și efectele schimbărilor climatice. Discuțiile despre restricțiile la import au trecut în plan secund, însă tensiunile dintre fermieri și comercianți pot reveni rapid dacă piața se destabilizează.
Potrivit datelor Agricore, evoluția importurilor de semințe oleaginoase ucrainene în anul agricol 2025/2026 va depinde de profitabilitatea procesării interne din Ucraina. Dacă firmele ucrainene vor găsi mai rentabil să proceseze soia local, exporturile de boabe brute vor scădea. În acest caz, și volumele de tranzit prin România se vor reduce considerabil.
Constanța continuă să fie un punct-cheie în logistica agricolă a regiunii, însă rolul României este mai degrabă de coridor comercial decât de beneficiar al acestor fluxuri. În timp ce porturile românești devin tot mai importante pentru tranzitul cerealelor și semințelor oleaginoase, piața internă rămâne marcată de subutilizarea capacităților industriale și de o competitivitate scăzută.
