foto pexels.com
Agricultura ecologică este un sistem de gestionare agricolă și producție alimentară care combină practici prietenoase cu mediul, promovează biodiversitatea, conservă resursele naturale și respectă standarde ridicate pentru bunăstarea animalelor. Produsele ecologice sunt obținute fără substanțe chimice artificiale, folosind procese naturale.
În România, termenii „bio” și „organic” sunt echivalenți cu „ecologic”. Pentru a vinde produse ecologice este necesară o certificare ECO, acordată de Organisme de Control și Certificare acreditate de Asociația de Acreditare din România ( RENAR ) și aprobate de Ministerul Agriculturii, precizează organismul de certificare din România SRAC CERT, pe site-ul propriu.
Obiectivele agriculturii ecologice
Producția ecologică are obiective precum: protejarea mediului și a climei, menținerea fertilității solului, creșterea biodiversității, bunăstarea animalelor și promovarea lanțurilor scurte de aprovizionare. Totodată, agricultura ecologică încurajează conservarea raselor rare de animale și utilizarea materialelor genetice adaptate sistemului ecologic.
Operatorii din acest sector trebuie să respecte regulile stricte de control și certificare stabilite de legislația europeană și română, informează Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pe site-ul instituției.
Solul în agricultura ecologică
Fertilitatea solului în agricultura ecologică trebuie menținută prin:
– practici care sporesc materia organică, îmbunătățesc stabilitatea și biodiversitatea solului și previn tasarea și eroziunea;
– rotația multianuală a culturilor;
– în sere și culturi perene, prin utilizarea culturilor pentru îngrășăminte verzi și leguminoase;
– aplicarea de îngrășăminte de origine animală sau materii organice, preferabil compostate, din producția ecologică;
– cooperarea cu alte unități ecologice pentru gestionarea surplusului de gunoi de grajd;
– utilizarea preparatelor biodinamice și a microorganismelor pentru activarea compostului și îmbunătățirea stării solului.
Interzis:
– administrarea de azot din îngrășăminte de origine animală peste 170 kg/an/ha;
– folosirea îngrășămintelor minerale pe bază de azot, nămolurilor de epurare, composturilor nesortate și a materiilor prime care conțin OMG-uri ( Organisme Modificate Genetic );
– îngrășăminte nemarcate EC Fertilizer sau RO Îngrășământ și gunoiul de grajd din ferme industriale.
Rotația culturilor în agricultura ecologică
Obiectivele rotației culturilor:
- menținerea fertilității solului;
• reducerea gradului de îmburuienare;
• prevenirea şi reducerea atacului de boli şi dăunători;
• asigurarea bazei furajere pentru animalele din fermă.
Rotația multianuală a culturilor este necesară pentru plantele anuale și trebuie să includă:
– culturile de leguminoase (mazăre, fasole, soia, etc.), fie culturi principale, fie pentru protecție, datorită capacității lor de a fixa azotul în sol prin simbioza cu bacteriile Rhizobium. După recoltare, rămâne o cantitate semnificativă de azot în sol.
– culturile pentru îngrășăminte verzi (mazăre, rapiță, muștar, etc.), care sunt încorporate în sol pentru a îmbunătăți calitatea acestuia.
Semănarea culturilor verzi se face între 1 august și 30 septembrie, iar biomasa trebuie încorporată în sol între 15 februarie și 31 martie.
Protecția plantelor în agricultura ecologică
Protecția plantelor în agricultura ecologică se bazează pe prevenirea dăunătorilor, bolilor și buruienilor prin măsuri naturale precum protecția prădătorilor, rotația culturilor, tehnici mecanice și fizice. Dacă acestea nu sunt suficiente, se pot utiliza doar substanțele autorizate în producția ecologică.
Controlul buruienilor este făcut prin metode preventive (rotația culturilor, compost, lucrări ale solului) și curative (plivit manual/mecanic, arderea cu flacără, solarizarea).
Controlul bolilor este realizat prin igienă, rotația culturilor, folosirea de soiuri rezistente și distrugerea resturilor vegetale. Măsurile curative includ tăierea părților bolnave și combaterea biologică.
Controlul dăunătorilor este realizat preventiv prin rotația culturilor și distrugerea buruienilor gazdă. Combaterea dăunătorilor include metode fizice (temperaturi, sunet), mecanice (capcane, colectare manuală), chimice (substanțe autorizate), biologice (prădători naturali, microorganisme) și biotehnice (capcane cu feromoni).
Practicile interzise în agricultura ecologică. Excepții
Practicile interzise în agricultura bio includ:
– producția hidroponică, în care plantele sunt cultivate în soluții nutritive sau medii inerte, fără sol;
– cultivarea culturilor ecologice fără soluri vii, adică fără sol fertilizat cu materiale permise în producția ecologică și fără contact cu subsolul sau roca de bază.
Excepții:
– plantele cultivate natural în apă;
– producția de semințe germinate (germeni, lăstari, creson) care folosesc doar rezervele din semințe, fără substrat de cultură, cu semințe ecologice;
– obținerea andivelor prin scufundare în apă curată, dacă materialul de reproducere este ecologic;
– cultivarea plantelor ornamentale și aromatice în ghivece pentru vânzarea directă;
– cultivarea plantulelor sau răsadurilor în containere pentru transplant.
Etichetarea produselor ecologice
Etichetarea produselor ecologice este reglementată de Regulamentul (UE) 2018/848, care stabilește condițiile de utilizare a termenilor ce sugerează că un produs sau ingredientele sale au fost obținute conform normelor agriculturii ecologice. Termeni precum „bio” și „eco” pot fi folosiți pe etichete și în publicitate dacă produsul respectă regulamentul.
Logoul Uniunii Europene pentru producția ecologică poate fi utilizat pentru etichetarea și promovarea produselor conforme, dar este opțional pentru cele importate. Logouri naționale și private pot fi folosite în etichetare.
În România, sigla „ae” a Ministerului Agriculturii poate fi utilizată pentru a identifica și promova produsele certificate ecologic, garantând că provin din agricultura ecologică din România și sunt certificate de un organism acreditat.
Surse consultate:
https://www.madr.ro/agricultura-ecologica.html
