Sursa foto: captură video Youtube Comunitatea Antreprenorilor Tineri din Agricultura
Cu o lună în urmă, când am stat de vorbă cu fermierul Adrian Tîrpe, acesta miza pe recolta de rapiță, grâu, orz și lucernă. Mi-a zis atunci că nu poate face încă o evaluare, că urmează să tragă linie și vorbim pe urmă. Era în plină campanie agricolă!
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Astăzi, o lună mai târziu, l-am sunat din nou pe tânărul fermier, care lucrează 600 de hectare în estul județului Ialomița, între Țăndărei, Giurgeni și Gura Ialomiței.
După ani întregi în care a încercat să-și construiască o fermă stabilă, astăzi vorbește cu amărăciune despre un drum care pare să se fi închis.
„Stăm foarte, foarte prost. Am încheiat campania foarte rău. Sunt în faliment, în momentul acesta. Nu știu dacă mai are rost să scrieți articole despre mine”, spune fermierul.
Totul a început în 2023, de la ciori și schimbările climatice! Și a continuat în 2024!
Anii 2023 și 2024 au fost grei, marcați de calamități și pierderi. Totuși, Adrian Tîrpe a mers mai departe, convins că agricultura îi va oferi o nouă șansă.
Ne spune că porumbul și floarea-soarelui rămân culturi cu risc ridicat, drept pentru care a renunțat la ele, după ce ”a tras” cu ciorile.
„În 2023 am întors 100 de hectare de porumb pentru că au fost distruse de ciori. Am pus floarea-soarelui, dar și acolo am avut aceeași problemă, înainte de recoltare. Este o situație care afectează tot mai mulți fermieri din țară.
Adrian Tîrpe: „Din păcate, ciorile sunt protejate de lege”
Din păcate, ciorile sunt protejate de lege și nu putem face mare lucru. Încercăm doar să găsim metode de alungare, fără să le facem vreun rău”.
Anul 2025 însă nu i-a mai lăsat resurse pentru a investi. „După anii 2023 și 2024 a mers foarte rău. Iar anul acesta nu am mai avut bani de investiții”, mărturisește el.
Deși încercase să reducă riscurile, mizând pe culturi mai sigure, precum păioasele sau lucerna, vremea și piața nu l-au ajutat. Înghețurile din această primăvară au compromis rapița și partial prima cultură de lucernă, seceta prelungită a redus producțiile, iar prețurile scăzute la desfacere i-au tăiat orice șansă de redresare.
„Lucerna abia dacă se vinde la 300 de lei tona. Dar cumpărători nu prea sunt!”
„Lucerna, în care ne-am pus speranța, abia dacă se vinde la 300 de lei tona. Dar cumpărători nu prea sunt. Crescătorii de animale sunt și ei la pământ, iar noi nu mai avem cui să vindem. Crescătorii de animale sunt și ei afectați, mai ales după pesta micilor rumegătoare de anul trecut, ceea ce a redus și mai mult cererea.”
Acum, fermierul încearcă să vândă lucerna și la baloți, la un preț de 17 lei balotul, dar nici așa nu prea merge.
Pentru fermierul Adrian Tîrpe, realitatea este crudă: munca de o viață se lovește de problema schimbărilor climatice, întâi al înghețului din primăvară, urmat de secetă, de problema prețurilor mici și al lipsei de sprijin real.
„Nu mai am cu ce să investesc. Am rămas fără soluții”, îmi spune fermierul, cu vocea frântă.
Culturile pe care le lucrează sunt variate: lucernă, rapiță, grâu, orz, floarea-soarelui și foarte puțin porumb. „Din cauza schimbărilor climatice dorim să reducem foarte mult culturile de primăvară. De aceea am introdus lucerna, care se înființează o dată la 5 ani și ne dă o oarecare siguranță.”
A mizat pe agricultura ecologică și siguranța financiară
Adrian Tîrpe a considerat că managementul riscului este cheia. „Încerc să fac o agricultură cât mai sigură, cu inputuri reduse și o valoare cât mai mare a producției.
Am intrat și în agricultura ecologică, pentru a beneficia de o subvenție mai mare pe hectar și pentru a avea un venit fix, indiferent de cât de greu este anul. Mă bazez mai ales pe păioase și pe culturile de toamnă.”
Înghețurile și seceta, dublă lovitură pentru culturi
Anul agricol 2025 nu a fost lipsit de provocări. „Vom vedea exact cât ne-au afectat înghețurile din primăvară, îmi spune afermierul, cu o lună în urmă.
Rapița este destul de dezamăgitoare, în schimb grâul și orzul au făcut față mult mai bine. Chiar și lucerna a avut de suferit: prima coasă, care ar fi trebuit să fie cea mai bogată, a fost slabă. Abia la a doua cosire am avut mai multă cantitate, lucru neobișnuit, dar explicat de seceta prelungită.”
Astăzi, îmi spune că e în faliment și nu mai am de ce să scriu despre el. Dar scriu! Pentru că povestea fermierului Adrian Tîrpe nu este singulară. Este povestea multor fermieri care lucrează pământul și care, după ani de muncă pe câmp, ajung să își piardă nu doar recoltele, ci și speranța.
In Romania, toata lumea vrea sprijin de la stat. Mai ales agricultorii. Un prieten care lucreaza la APIA, cand s-a dus in control la un fermier, aceeasi poveste..”nu merge”, “urmeaza falimentul” … dar pana sa plece de acolo, i s-a livrat ultimul model de mercedes G class.