foto: EFE/DAVID ARQUIMBAU
Universitatea din Alicante (Spania) promovează o nouă linie de cercetare axată pe transformarea reziduurilor de Posidonia oceanica, care se acumulează în depozitele municipale, în îngrășăminte durabile ce ar putea ajuta la reducerea impactului stresului salin asupra culturii orezului, notează EFE:Agro
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Profesorul Borja Ferrández Gómez, de la Departamentul de Biochimie, Biologie Moleculară, Edafologie și Chimie Agricolă din cadrul UA, este cel care dezvoltă acest studiu, conform informațiilor furnizate de instituția academică.
Ce este Posidonia oceanica?
Posidonia oceanica, cunoscută în mod obișnuit sub denumirea de iarba de mare a lui Neptun sau iarba de panglică mediteraneană, este o specie de iarbă de mare endemică în Marea Mediterană. Ea formează pajiști subacvatice întinse, care reprezintă o parte importantă a ecosistemului marin.
Fructul acestei plante este plutitor și este cunoscut în Italia sub denumirea de „măslina mării” (l’oliva di mare). Bile de material fibros provenit din frunzișul său, cunoscute sub numele de egagropili sau bilele lui Neptun, sunt adesea aduse la țărm de valuri.
Posidonia are o capacitate foarte mare de absorbție a carbonului, fiind capabilă să absoarbă de 15 ori mai mult dioxid de carbon pe an decât o porțiune de pădure tropicală amazoniană de dimensiuni similare.
O soluție pentru stresul salin agricol
Cercetarea pornește de la o îngrijorare tot mai mare: stresul abiotic cauzat de salinitatea solului, care este rezultatul creșterii temperaturilor, scăderii precipitațiilor și, implicit, a deficitului de apă din regiunea mediteraneană.
În acest context, orezul – o cultură strategică pentru Comunitatea Valenciană – este deosebit de sensibil la aceste condiții, fapt ce poate afecta grav randamentul și sustenabilitatea sa.
Resturile de Posidonia ca resursă agricolă
Propunerea lui Ferrández Gómez și a echipei sale de cercetare urmărește să valorifice resturile de Posidonia oceanica ca sursă de compuși bioactivi care să îmbunătățească toleranța orezului la stresul salin.
Această strategie este aliniată la reglementările europene privind îngrășămintele (Regulamentul UE 2019/1009), care promovează utilizarea unor produse mai durabile și mai prietenoase cu mediul înconjurător.
Colaborare internațională
Cercetarea se desfășoară în cadrul unei mobilități de cercetare de trei luni, pe care Ferrández Gómez o efectuează în cadrul laboratorului „Plant Gene Regulation” de la Institutul de Tehnologie Chimică și Biologică António Xavier (ITQB NOVA), parte a Universității NOVA din Lisabona, sub coordonarea doctorului Nelson Saibo.
Această mobilitate este susținută de Guvernul regional al Comunității Valenciene, printr-un program de granturi pentru stagii de cercetare ale personalului științific doctor în afara regiunii, apelul 2025.
Oportunități pentru agricultura viitorului
De la ITQB NOVA – unul dintre centrele de referință în științele moleculare ale plantelor din Europa – grupul „Plant Gene Regulation” studiază modul în care plantele, în special orezul, răspund la factori precum salinitatea, seceta sau frigul.
Această colaborare internațională întărește angajamentul Universității din Alicante față de cercetarea științifică și susține dezvoltarea de soluții pentru provocările de mediu și agricultură ale secolului XXI.
