foto: dreamstime.com/ID 322342518 © Moomusician
Cine le-a degustat de multe ori la rând spune că sunt comparabile. Dar dacă granita italiană, sau mai precis spus siciliană, înseamnă apă aromatizată și apoi înghețată și marunțită, preparatului japonez e altfel. Iată cum ia naștere, cum se prepară și cum se savurează rafinata kakigōri „zăpadă aromatizată” a Țării Soarelui Răsare.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Potrivit foodandwineitalia.com, kakigōri este un desert tradițional japonez pe bază de gheață fină, aromatizată cu siropuri de fructe, ceai sau alte ingrediente dulci tipice culturii nipone. În esență, o granită japoneză. În sezonul cald cucerește prin lejeritate și varietatea gusturilor. Spre deosebire de granita italiană, cea japoneză se distinge prin consistența impalpabilă a gheții, mai fină, care se topește instantaneu în contact cu cerul gurii, oferind o senzație intensă și reconfortantă de prospețime. Motiv pentru care este și asemănată cu zăpada.
Așadar, granita siciliană este realizată amestecând apă, zahăr și arome încă din faza de congelare, rezultând o compoziție mai compactă și granulată – cam ca înghețata, dar fără grăsimi. Kakigōri, în schimb, pornește de la gheață pură, rasă pe loc și apoi aromatizată. Acest lucru îi oferă o structură mai lejeră și mai aerată, care nu are persistența granitei, dar oferă o experiență senzorială mai delicată.
Istoria kakigōri
Ca și înghețata, kakigōri era cândva un privilegiu rezervat exclusiv claselor superioare, mai exact curții imperiale japoneze. Gheața era colectată iarna și păstrată în depozite naturale speciale numite himuro – structuri semi-subterane izolate cu paie și pământ bătătorit. Cam la fel se păstra gheața în trecut peste tot, dealtfel. Textele vechi, printre care celebrul Makura no sōshi, o lucrare care dateză din jurul anului 1000, povestesc cum gheața rasă era servită nobililor alături de siropuri din flori sau fructe. Era una dintre puținele răcoritoare estivale rezervate elitei vremii.
Democratizarea kakigōri a avut loc abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu introducerea electricității și a primelor aparate manuale pentru ras gheața. Așa au apărut yatai, faimoasele tarabe ambulante japoneze, care au început să vândă kakigōri cu ocazia zilelor festive pe timpul verii. Răspândirea sa a fost favorizată și de creșterea producției industriale de gheață, ceea ce a făcut ca produsul să devină accesibil unui public mai larg.
Astăzi, kakigōri este considerat o emblemă a culturii gastronomice japoneze. În versiunile sale clasice, se servește în continuare în kissaten (cafenelele tradiționale japoneze) și la standurile stradale, dar este totodată vedeta localurilor moderne și a reinterpretărilor contemporane.
Cum se prepară kakigōri
Prepararea kakigōri necesită puține ingrediente, dar multă grijă. Se pornește de la cuburi de gheață extrem de pură, preferabil obținută din apă microfiltrată, pentru a garanta o consistență compactă și un gust neutru. Gheața este procesată cu mașini manuale sau electrice speciale, dotate cu lame reglabile care produc o „zăpadă” extrem de fină, asemănătoare catifelei. Dacă vrem să experimentăm acasă, putem folosi o răzătoare fină, peste care trecem gheața.
Odată strânsă în boluri sau pahare, gheața este îmbogățită cu fructe sau siropuri aromate: de la clasicul ceai verde matcha, la fructe tropicale, lapte condensat sau alte preparate specifice gastronomiei japoneze.
În versiunile mai elaborate apar ingrediente moderne precum jeleuri, mousse-uri și pudre aromatice din fructe. Regula de bază este să se toarne siropul puțin câte puțin, pentru a nu încărca gheața și a-i păstra lejeritatea. De obicei, se servește cu o bilă de înghețată deasupra – fie cu gust neutru, fie în același ton cu siropul sau fructul ales. Mai nou, se prepară și din lapte înghețat.
