De ce fermierii români primesc una dintre cele mai mici subvenții agricole; Demontarea unei teze de propagandă anti-europeană

Politicieni și europarlamentari români, reprezentanți ai fermierilor și simpli fermieri revendică subvenții agricole mai mari, în condițiile în care fermierii din numeroase state europene sunt sprijiniți cu sume mai consistente alocate din bugetul comunitar. România a alocat însă un procent uriaș, 39,6%, pentru dezvoltare rurală, în defavoarea plăților directe, în timp ce în majoritatea statelor membre, procentul pentru dezvoltare rurală este mult mai mic. Franța, de pildă, a alocat numai 17,6% pentru dezvoltare rurală, grosul banilor europeni fiind destinat plăților directe, adică pentru toți fermierii francezi.

Datele publicate recent de Comisia europeană arată că, într-adevăr, fermierii români încasează una dintre cele mai mici subvenții, 221 euro/ha. Subvenție mai mică încasează fermierii estoni ( 153 euro/ha ), letoni ( 171 euro/ha ) și cei lituanieni ( 181 euro/ha ). Fermierii bulgari primesc 225 euro/ha, cei polonezi 258 euro/ha, cei din Slovacia 266 euro/ha, iar fermierii unguri 282 euro/ha. Subvenția în Germania este 310 euro/ha, în Franța 308 euro/ha, iar în Spania 265 de euro/ha. Cea mai mare subvenție o primesc fermierii greci, 606 euro/ha. Subvenții mari mai primesc fermierii olandezi, 439 euro/ha, și cei italieni, 416 euro/ha.

Cuantumul subvenției agricole din România a fost utilizat de o gamă largă de comunicatori din zona politică și agricolă pentru a susține teza că fermierii români sunt nedreptățiți, ba chiar umiliți de Bruxelles. Teza aceasta este bine integrată în narațiunea propagandei anti-europene, care urmărește să creeze falii între Est și Vest. Este complementară tezei potrivit căreia statele dezvoltate din Vest țin în subdezvoltare statele din Est, deci și România, pentru a le menține ca piețe de desfacere pentru produsele lor.

Curs liber demagogiei

Europarlamentarul PMP Daniel Buda a afirmat în februarie 2018, citat de agrointel.ro, că ”o problemă cu care se confruntă fermierii este aceea a subvențiilor agricole pe care le apreciază ca fiind nu doar inegale, dar și extrem de mici. Fermierii și-au exprimat nemulțumirea cu privire la diferențele mari între nivelul subvențiilor agricole destinate României și nivelul subvențiilor agricole pentru alte țări europene”. Buda a fost citat pe canalul de youtube al publicației agrointel.ro care a titrat: ”SUBVENȚII MAI MICI ÎN ROMÂNIA. Plățile pe suprafață, aproape triple în alte state UE”. Apoi a comentat tendențios: ”Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Cam așa s-ar putea traduce situația cu care se confruntă România în ceea ce privește subvențiile la hectar”.

Europarlamentarul PSD Gabriela Zoană adresându-se comisarului pentru agricultură, Phil Hogan, în mai 2018, i-a cerut ”imperativ condiții egale pentru fermierii români la fel cu cele oferite restului europenilor”. Publicația care a citat-o, stiripesurse.ro, a titrat cu oarecare naivitate: ”Gabriela Zoană solicită comisarului Hogan subvenții egale pentru agricultorii români cu cele pe care le primesc francezii” ( Fermierii români cred că și-ar dori subvenții egale mai degrabă cu ale fermierilor olandezi sau italieni, al căror cuantum, am văzut, depășește 400 euro/ha, ca să nu mai vorbim de subvenția încasată de fermierii greci. )

Călin Popescu Tăriceanu, președinte al Senatului și lider al formațiunii politice ALDE, aflată încă la guvernare, a afirmat în mai 2019 din postura de candidat pentru un loc de europarlamentar că ””Vrem ca şi fermierii români să ajungă la un nivel de subvenţie care să fie comparabil cu cel practicat în alte ţări europene. ( … ) Sunt alte ţări care nu au un profil agricol atât de marcant ca al nostru, cum e Germania, de exemplu, care şi ea încasează pe subvenţii sume mult mai mari decât ale noastre”. ( sursa Agerpres )

Fermierul Mitru Crișan din Ialomița s-a dezlănțuit în prezența lui Carmen Avram, candidată a PSD la alegerile europarlamentare din mai 2019: ”Subvențiile la noi sunt mai mici decât la alții, modul cum își permit să ne trateze, așa de parcă am fi de nebăgat în seamă. (…) Folosim orice mijloc ca să-i denigrăm, să-i distrugem (pe fermieri n.r.). Trebuie să ne regăsim cadența sau să dispărem, pentru că asta se dorește. Sigur că e mai frumos să fii comerciant și să te duci să le vinzi celor care mai au un bănuț în buzunar și românașul să fie doar muncitor la multinaționale. Suntem pe ultimul loc în Europa! Pentru ca să fie dezavantajat producătorul nostru, noi primim subvenție la nivelul anului 2013. Poate, măcar, să ne lase să trăim în țara noastră. Să nu ne distrugă în țara noastră”. ( sursa agroinfo.ro )

Într-un interviu acordat publicației agendaialomițeană.ro, Mitru Crișan, proprietar al SC Teletext, a declarat în noiembrie 2016 că a primit mai întâi 2.000.000 de euro, din care 1.000.000 de euro fonduri nerambursabile din bugetul european pentru construirea unei fabrici cu profil agro-alimentar, apoi a precizat că a mai încasat ”de cinci ori fonduri europene” pentru construirea unor spații de depozitare frigorifice, spații de ambalare și alte dotări. Trei ani mai târziu, acest beneficiar român al unor sume de milioane de euro oferite din bugetul european a făcut declarații anti-europene. Este un caz tipic de lipsă de onestitate întâlnită, paradoxal, la mulți beneficiari ai unor sume semnificative din bugetul comunitar.

Cum a împărțit Bucureștiul cașcavalul european

Potrivit datelor publicate de Comisia Europeană, autoritățile de la București au decis alocarea unui procent important, de 39,6%, pentru ”Dezvoltare rurală”, adică pentru proiecte, lăsând pentru ”Plățile directe”, adică pentru subvenții, aproximativ 60%. Spun aproximativ, fiindcă din suma întreagă negociată la Bruxelles, un procent mic este destinat unor ajutoare compensatorii pentru pierderile înregistrate în piață. Alocând aproape 40% pentru ”Dezvoltare rurală”, Ministerul Agriculturii de la București a defavorizat ”Plățile directe”, oferite sub formă de subvenții la hectar, pe care le primesc toți fermierii care dețin teren agricol, suprafața minimă eligibilă fiind de 0,3 ha. Condițiile de eligibilitate sunt sumare, de aceea printre beneficiari se află și micii agricultori, care în România sunt sute de mii.

Suma totală alocată de București pentru ”Plăți directe”, așa-numitul Pilon 1, a fost în 2018 de 1.774.566.000 de euro, bani achitați prin Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură ( APIA ). Pentru ”Dezvoltare rurală”, așa-numitul Pilon 2, suma a fost de 1.184.725.000 de euro, oferiți în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală ( PNDR ) și plătiți prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ( AFIR ).

Accesul la banii pentru proiecte ( dezvoltarea fermelor, prin achiziția de utilaje, instalarea tinerilor fermieri, înființarea de linii de procesare, etc. ) nu este la fel de simplu ca în cazul obținerii subvențiilor pentru suprafață. Ba chiar nu este simplu de loc. Trebuie întocmit un proiect, în baza unui ghid al solicitantului, trebuie de cele mai multe ori asigurată o co-finanțare din resurse proprii sau de la bancă. Mulți fermieri, chiar și dintre cei mari, nu au accesat bani europeni prin PNDR invocând birocrația. Alții, însă, au accesat banii europeni, unii dintre ei fiind chiar mici agricultori. O măsură de succes a fost cea pentru sprijinirea apicultorilor. Banii cei mai mulți s-au dus însă în dezvoltarea fermelor mari. Unul dintre beneficiari a fost, am văzut, Mitru Crișan, care în 2019 se plânge că sunt subvențiile mici și producătorul român e sub asediu!

Interese și mașinațiuni

Procentul mare de 39,6% a fost alocat în urma unor discuții mai mult sau mai puțin discrete între responsabili din MADR la nivelul anilor 2012 și 2013, adică atunci când a fost pregătită lansarea unei noi etape a Politicii Agricole Comune ( PAC ), exercițiul financiar 2014-2020, și reprezentanți ai unor asociații agricole puternice, ligi, federații, etc, despre care lumea simplilor fermieri obișnuia să spună că sunt ”toată ziua pe la minister”.

Interesul a constat în alocarea unui procent mare, iată, de 39,6%, pentru PNDR, fiindcă marii fermieri și procesatori știau că au posibilitatea să acceseze relativ ușor fondurile europene, urmând ca, oricum, unii dintre ei să încaseze și sume semnificative din plățile directe, fiindcă totalul acestora crește direct proporțional cu numărul de hectare deținute. Dezavantajați sunt micii agricultori, fiindcă ei încasează numai subvenția pe hectar. Șansa lor de a accesa fonduri europene prin AFIR este minimă sau nulă. Iar ei, micii fermieri, sunt mulți, câteva sute de mii. Dacă ar fi alocat un procent mai mare pentru plățile directe, să zicem 70-80% din totalul banilor primiți de la Bruxelles, autoritățile românești și marii fermieri ar fi văzut banii europeni risipindu-se în puzderia de mici exploatații.

Au existat chiar luări de poziție explicite în ce privește plata subvențiilor către micii fermieri. Laurențiu Baciu, care a condus Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România și a discutat cu miniștrii agriculturii de la egal la egal, a afirmat în trecut că subvențiile agricole sunt pentru micii fermieri ajutoare sociale și nu ar mai trebui plătite acestora, fiindcă nu sunt productivi, nu fac performanță. Opinie împărtășită și de alți mari fermieri și procesatori, care au pledat ca subvențiile să fie direcționate către fermele de perfomanță și nu către țăranii rupți în fund, care și-ar bea banii la cârciumă. La baza acelui procent de 39,6% a stat, iată, și o filozofie socială elitistă. Desigur, au existat și rațiuni care țin de dezvoltarea infrastructurii în satele românești și unele primării au reușit să ducă la bun sfârșit proiecte edilitare importante, folosind banii europeni. Din păcate, oferta PNDI, lansată de Elena Udrea, apoi oferta PNDL, lansată de Liviu Dragnea, programele fiind finanțate din bugetul public național, au scăzut simțitor interesul primăriilor pentru PNDR.

Influența unor afaceriști din zona agricolă asupra deciziei politice la vârf în România a fost semnalată în 2015 într-un studiu realizat de Transnational Institute pentru Parlamentul European:

”…noua categorie de proprietari particulari cu capital semnificativ și legături politice adesea puternice îi poate manevra cu ușurință pe micii fermieri, care trebuie să concureze pe parcele de teren necorespunzătoare din punct de vedere economic. Acest lucru reiese și mai mult în evidență din mașinațiunile făcute împreună cu autoritățile guvernamentale cu scopul de a influența legislația și a elabora programe în favoarea lor”.

Franța și Germania, interes major pentru plățile directe

Cum stau lucrurile în alte țări europene? Germania, de pildă, a alocat 75,5% pentru plăți directe și numai 22% pentru dezvoltare rurală, existând și un procent de 2,3%, plăți compensatorii pentru piață. Fermierii germani au avut la dispoziție  1 400 927 000 de euro pentru proiecte. Cu 216.202.000 euro mai mult decât fermierii români. Decidenții germani au ales să aloce mai mulți bani pentru plățile directe, ca să ajungă la toată lumea. Dacă ar fi ales, ca autoritățile românești, să aloce 39,6% pentru dezvoltare rurală, subvenția fermierilor germani ar fi fost automat mai mică. Să vedem cum stau lucrurile în Franța. În Hexagon, 76 % au mers la plăți directe, 17,6% la dezvoltare rurală, iar 4,6 % la ajutoare pentru piață, știut fiind faptul că embargoul rusesc a afectat comerțul agro-alimentar la nivel european. Deci, Parisul a alocat un procent mare pentru plăți directe. De asemenea, să ajungă banii la toată lumea. Pentru dezvoltare rurală au avut 1.668.304.000 de euro.

Vecinii noștri de la sud au avut de împărțit în 2018 suma totală de 1 115 459 000, mai mică decât a avut România. Autoritățile bulgare au alocat pentru dezvoltare rurală 29,4%, adică 339 966 de euro, iar pentru plăți directe 67,8%, adică 783 867 de euro, rezultând o subvenție de 225 de euro/ha. Dacă ar fi alocat un procent mai mare pentru pilonul 2, așa cum au hotărât românii, bulgarii ar fi avut o suvenție mult mai mică. La fel ca germenii și ca francezii, decidenții de la Sofia s-au gândit în primul rând la cuantumul plăților directe. Să ajungă la toată lumea, deși cred că mai mult decât România, Bulgaria are nevoie de dezvoltare rurală.

Date despre toate statele europene puteți consulta AICI.

În concluzie, cuantumul subvenției la hectar a fost calculat la București și nu la Bruxelles. Responsabilii români au preferat să aloce un procent mare, de 39,6%, printre cele mai mari din Uniunea Europeană, pentru dezvoltare rurală, banii ajungând în mare parte la firme private puternice, capabile să ducă la bun sfârșit un proiect, adică să facă față birocrației românești. Banii rămași pentru Pilonul 1 au fost dați ca plăți directe, rezultând o subvenție de 221 euro/ha. Restul este propagandă și demagogie, politicienii și funcționarii români obișnuind să dea vina pe Bruxelles, pentru decizii luate în țară, decizii care deseori ocrotesc clientela din zona agricolă.