Sursa foto: colaj foto
„Exploratorul modern” Radu Păltineanu este cunoscut pentru că a parcurs pe bicicletă aproape 50.000 de kilometri pe patru continente. Deținător al titlului de „Aventurierul European al Anului 2018”, Radu este o sursă de inspirație cu poveștile sale despre călătoriile prin cele mai sălbatice colțuri ale planetei. Într-un interviu acordat G4Food, el vorbește despre mâncărurile inedite, obiceiurile culinare și lecțiile despre sustenabilitate descoperite în timpul aventurilor sale din Asia, Australia și alte regiuni ale lumii.
Încheindu-și recent o expediție de 25.000 de kilometri din Australia până în România, Radu Păltineanu și partenera sa, Irina Repede, au explorat peisaje diverse, de la junglele din Sumatra la orașele moderne din Asia. Această călătorie, realizată în mare parte cu trenul și mașina, a fost un prilej pentru Radu de a descoperi preparate culinare locale, unele dintre ele complet ieșite din comun.
„Cred că în Asia tot ce mișcă se mănâncă”, mărturisește el cu umor, povestind despre momentul în care a încercat larve de viermi în piețele din Bangkok și Kunming.
„Indigenii din Papua Noua Guinee, de exemplu, gătesc carnea de porc în coajă de bambus. Totul este natural și extrem de sustenabil”
Pentru Radu Păltineanu, mâncarea este mai mult decât o simplă necesitate. Ea devine o punte culturală, un mod de a înțelege mai bine comunitățile pe care le întâlnește. „Supa Tom Yum din Thailanda sau Hot Pot-ul din China sunt exemple perfecte de preparate care spun o poveste despre locurile de unde provin”, explică el.
Totodată, exploratorul a fost impresionat de sustenabilitatea bucătăriilor tradiționale din zonele izolate. „Indigenii din Papua Noua Guinee, de exemplu, gătesc carnea de porc în coajă de bambus. Totul este natural și extrem de sustenabil”, adaugă el.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Dincolo de gusturi, Radu a descoperit că ospitalitatea este un element universal. „Oriunde am mers, am fost întâmpinat cu mâncăruri locale care leagă oamenii de locurile în care trăiesc. Este un mod prin care îți arată cine sunt”, spune el.
Mai jos, vă invităm să citiți un interviu în care Radu Păltineanu povestește despre cele mai fascinante descoperiri culinare și culturale din călătoriile sale. De asemenea, iată și un scurt colaj cu imagini colecționate de exploratorul român în timpul călătoriilor sale:
„Mi-am făcut curaj și am încercat larve de viermi de două ori”
G4Food: Care a fost cel mai surprinzător fel de mâncare pe care l-ai încercat în această călătorie?
Radu Păltineanu: Cred că în Asia tot ce mișcă se mănâncă. Bine, nu doar în Asia, dar acolo am simțit că oferta de mâncăruri exotice pe care o ai în piețe este cea mai mare din câte am întâlnit până acum. Așa că mi-am făcut curaj și am încercat larve de viermi de două ori: prima oară într-o piață din Bangkok, iar a doua oară în Kunming, în provincia Yunnan din China.
G4Food: Există vreun preparat local care te-a impresionat atât de mult încât l-ai încerca să-l recreezi acasă?
Radu Păltineanu: Îmi place foarte mult mâncarea thailandeză. Nu degeaba este atât de cunoscută și apreciată la nivel mondial. Iubesc tăițeii pad thai și supa tom yum. Supa este atât de aromată! Aș încerca să le gătesc oricând pe ambele acasă.
G4Food: Ce ai observat despre modul în care locuitorii din diferite regiuni pe care le-ai traversat percep mâncarea și mesele în general? Există o cultură comună a ospitalității?
Radu Păltineanu: Interesantă întrebare, trebuie să recunosc. Din câte am putut observa în ultimii 10 ani de când mă perind prin diferite colțuri ale Terrei, există culturi unde mâncarea înseamnă doar hrană și este asociată cu subzistența și culturi care o duc la nivelul de artă culinară. În general culturile indigene au o hrană de subzistență, foarte apropiată de cea pe care o aveau vânătorii culegătorii înainte de revoluția agrară. Ei sunt mult mai conectați cu lumea naturală și deși îmbină hrana lor unde se poate cu ce mai reușesc să crească în jurul casei (dacă e cazul) ei se bazează foarte mult pe o dietă bazată pe ciclurile naturii, dar mult mai slabă în calorii, evident.
Pe de altă parte, culturile asiatice spre exemplu, au dezvoltat în timp o bucătărie extrem de bogată, care este dusă până la nivelul de artă culinară iar asta cred că este efectul direct al felului în care comunitățile au evoluat de-a lungul timpului.
Apoi mai sunt culturile care au extrem de dezvoltat street food-ul. Printre țările cu cel mai bun street food din lume aș enumera Mexicul, Thailanda, China dar și Turcia.
În ceea ce privește ospitalitatea, eu cred că este universală. Mi-au demonstrat asta sutele de oameni care m-au găzduit în cele mai îndepărtate colțuri ale Terrei. Și parcă cu cât ești mai umil și cu cât demonstrezi că ești mai curios, cu atât se deschid și străinii față de tine. Iar mâncarea este aproape în mod universal acel ceva ce unește oameni fiindcă intrând în casele lor ești servit cu bunătăți locale, care-i leagă de acel loc, care-i reprezintă.
„În China, se practică „hot pot”, un fel de mâncare în care ingredientele sunt gătite în timpul mesei într-un vas de supă fierbinte”
G4Food: Care a fost ingredientul cel mai neobișnuit sau unic pe care l-ai întâlnit în preparatele locale?
Radu Păltineanu: Sos iute făcut din termite. Indigenii din Venezuela care locuiesc în Gran Sabana fac un sos al naibii de picant din termite. Eu iubesc mâncarea și sosurile picante de orice fel iar acesta chiar este unul cu totul și cu totul special. Chiar simți cum crănțăni termitele când guști din el. Bine, trebuie să menționez că asta nu s-a întâmplat în această călătorie, ci pe când traversam Americile pe bicicletă, în 2016.
G4Food: Ai descoperit preparate cu semnificație culturală sau religioasă puternică în regiunile vizitate?
Radu Păltineanu: Soan papdi este unul din dulciurile cu semnificație culturală. L-am gustat în Kuala Lumpur, în Malaezia în timpul sărbătorii hinduse Divali, sărbătoare hindusă a luminilor, celebrată cu precădere de numeroasa comunitate indiană. Dulciurile, cu seamă soan papdi-ul, reprezintă o parte esențială a sărbătorii Diwali, simbolizând prosperitatea și norocul. Oferirea dulciurilor precum Sohanpapdi familiei și prietenilor este o modalitate de a împărtăși bucurii și binecuvântări.
Soan Papdi este un desert tradițional indian, cunoscut pentru textura sa delicată, aerată și gustul dulce. Acesta este făcut dintr-o combinație de ingrediente simple, dar cu un proces de preparare destul de complicat, care îl face să aibă o structură fină și fragilă.
G4Food: Care sunt cele mai interesante obiceiuri legate de mâncare sau masă pe care le-ai întâlnit în această călătorie?
Radu Păltineanu: În China, mâncarea este adesea servită în stil familial, în care mai multe preparate sunt așezate pe masă pentru a fi împărțite între toți cei prezenți. La mesele formale, există un obicei numit „toasting” sau „ganbei”, în care participanții la masă ridică paharul și dau un toast înainte de a bea. De asemenea, în China, se practică „hot pot”, un fel de mâncare în care ingredientele sunt gătite în timpul mesei într-un vas de supă fierbinte.
„Popoarele indigene simt că sunt cele mai apropiate de un stil de viață sustenabil”
G4Food: Cum te-au influențat expedițiile pe care le-ai făcut în ceea ce privește alegerile tale alimentare de zi cu zi?
Radu Păltineanu: Bună întrebare. În zonele sălbatice trebuie să fiu practic, să stau pe conserve și pe hrană deshidratată. Este vorba de supraviețuire mai mult decât de plăcere. Cele mai ușor de gătit sunt pastele că poți arunca orice pe ele și sunt extrem de sățioase. La câte calorii ard pe zi intră numai bine. Apoi vin orașele și zonele mai populate unde am acces la cultura locală, unde pot gusta câte ceva din bucătăria locală și unde mă las purtat de gusturi și de felurite mâncăruri. Face parte din explorare dar este și un liant între mine și acei oameni pe care îi întâlnesc și tradițiile lor, felul lor de a fi. Atât cât sunt în zone populate mă bazez pe ce găsesc local.
G4Food: Ai învățat vreo lecție despre sustenabilitate sau respect pentru resursele naturale din interacțiunea cu bucătăriile tradiționale?
Radu Păltineanu: Absolut! Popoarele indigene simt că sunt cele mai apropiate de un stil de viață sustenabil, fiindcă ele încă trăiesc în comuniune cu natura și nu au ajuns să se detașeze prin stilul lor de viață atât de tare ca noi, ceilalți, care trăim în societățile moderne de lumea naturală și ne credem undeva deasupra ei, în topul unei ierarhii imaginare pe care ne-am construit-o.
De exemplu, în Papua Noua Guinee și în unele țări insulare din Pacific carnea de porc se gătește la foc mic în coajă de bambus. Totul este natural, inclusiv recipientul în care este gătită mâncarea. Ce se poate să fie mai sustenabil de atât?
Pe de altă parte este mult mai sustenabil să mănânci ceea ce se găsește din plin în locul respectiv în mod natural. De exemplu, burger din carne de cangur în Australia sau carne de emu. Din păcate suntem crescuți și obișnuiți cu niște produse universale cum ar fi carnea de vită dar care nu este deloc o practică sustenabilă.
G4Food: Dacă cineva ar urma traseul tău, ce preparate sau locuri de neratat ai recomanda din punct de vedere culinar
Radu Păltineanu: Burger de cangur și friptură de emu în Australia, Nasi Goreng și Babi Guling în Bali în Indonezia, supă Tom Yum în Thailanda, Hot Pot în China și beșbarmak în Kazahstan, care e o mâncărică preparată din carne de cal. Nici regiunea caucază nu este de neglijat din punct de vedere culinar. În Azerbaijan am încercat plov care este orez pilaf cu miel, fructe si sofran, toate fierte intr-o oala tapetată iar în Georgia khachapuri. Un traseu din Australia în România prin Indonezia, Asia și Caucaz te poartă inevitabil prin cele mai fascinante bucătării de pe Terra.
