Foto: Colaj G4Food
Primele dovezi ale apiculturii au fost descoperite în picturile rupestre din Spania, din peștera Cuevas de la Araña, din apropiere de Valencia, Spania. Aceste picturi, care datează din jurul anului 7.000 î.Hr., ilustrează o persoană care colectează miere de la un stup sălbatic, înconjurată de albine. Oamenii recoltau miere sălbatică înainte de a învăța să creeze stupi, transformând apicultura într-o artă milenară. Albinele au fost probabil domesticite mai târziu, pe măsură ce oamenii au început să înțeleagă mai bine comportamentul lor și să își creeze stupi artificiali.
Apicultura în Egiptul Antic
Egiptenii antici au fost printre primii care au practicat apicultura organizată. Au construit stupi din lut și au folosit tehnici ingenioase pentru a recolta mierea fără a distruge colonia de albine. Mierea avea o mare valoare în Egiptul antic și era utilizată ca aliment, îndulcitor, medicament, dar și ca ofrandă religioasă. În mormintele faraonilor s-au descoperit vase de miere care au rămas comestibile chiar și după mii de ani, datorită proprietăților naturale de conservare ale mierii.
Apicultura în Mesopotamia și Grecia Antică
În Mesopotamia, apicultura era legată de agricultură, iar mierea și ceara de albine erau folosite în ritualuri religioase.
Grecii antici considerau mierea un dar al zeilor și o numeau „nectarul divin”. Filosofii greci, precum Aristotel, au studiat în detaliu comportamentul albinelor.
Importanța mierii în alte culturi
În Roma Antică, mierea era un ingredient cheie în bucătărie și medicină. Romanii foloseau mierea pentru a îndulci vinul (băutura cunoscută ca „mulsum”) și pentru a păstra fructele.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
În India, textele vedice antice menționează mierea ca parte din medicina ayurvedică, unde era utilizată pentru proprietățile sale medicinale.
În Europa medievală, mierea era esențială, mai ales pentru îndulcire, întrucât zahărul nu era accesibil. Ceara de albine era folosită la fabricarea lumânărilor, iar albinele erau considerate valoroase pentru polenizarea culturilor.
Primii stupi erau confecționați din materiale naturale precum lut, lemn sau coșuri de nuiele. În unele regiuni, apicultorii recoltau mierea direct din scorburi de copaci sau din stupii sălbatici.
Apicultura nu doar că furniza miere și ceară, dar era crucială pentru menținerea echilibrului ecologic prin polenizare. Această legătură între oameni, albine și natură este un aspect fundamental al agriculturii sustenabile.
Apicultura a evoluat semnificativ, dar legătura profundă dintre oameni și albine a rămas constantă.
