foto: insideart.eu
Nu e un fruct, e un desert, arată la fel precum celebra, deja, banană lipită cu scotch dar e altceva. Costul nu e de milioane, dar e tot mare, pentru că este considerată tot un fel de operă de artă, dar de artă de cofetar, anunță ziarul La Stampa. A fost creată de Gaetano Marinaccio, proprietar al unui restaurant de lângă Milano, La Cucina, de la Rho, una din zonele de periferie ale capitalei regiunii Lombardia.
Desertul reproduce aproape la perfecțiune banana lipită cu scotch a artistului conceptual Maurizio Cattelan. Și banana desert e prinsă cu un fel de scotch, dar comestibil.
Din ce e făcută banana comestibilă în stil Cattelan
Inițial, dorința fusese aceea de a reinterpreta clasicul „banana split” într-o manieră modernă și rafinată, dar rezultatul nu fusese satisfăcător. Însă, inevitabil, toate discuțiile în jurul celebrei banane lipită cu scotch vândută anul trecut la licitație s-a transformat în motorul unei noi încercări. De data asta a reușit, dar după mai multe tentative, problema principală fiind textura, nu reușea să ajungă la ceea ce dorea.
Este o creație esențială, fără adaos de zahăr, care combină textura crocantă la exterior cu cremozitatea interioară, amintind de plăcerea pe care ți-o dă înghețata glazurată. „Prepararea necesită precizie și atenție: folosim banane necoapte, lăsate să se coacă la temperatura camerei, pentru a obține consistența ideală. După ce creăm compoziția desertului, de consistența unei bavarese, o introducem în forme speciale, o congelăm la -20°C și o acoperim cu ciocolată albă. Înainte de a o servi, îi adăugăm un strat subțire de ciocolată amară, pentru a evoca ideea unei benzi adezive”, explică autorul. Ceea ce numesc italienii bavarese vine de la bavaroise, o cremă aerată cu consistența unei mousse. Este un preparat clasic, consacrat de cofetarii francezii dar inspirat de deserturile din zona Bavariei.
Prețul? În meniu, desertul costă 15 euro. Dar dacă ai noroc, spune autorul său, îl găsești inclus în meniul de degustare „a mano libera”. Este ompus din patru din patru deserturi de sine stătătoare, la prețul de 70 de euro.
Creativitatea ca motor principal al unui business personal HoReCa
Marinaccio este cunoscut ca fiind autorul mai multor preparate creative, o mare parte din eel surprinzătoare, chiar excentrice. Unul dintre ele folosește ulei de chiparoși, fiind un risotto preparat cu șofran organic local, Parmigiano Reggiano maturat 100 de luni, polen, fava tonka și extract de chiparos. El o descrie ca pe „o explozie de arome autentice și complexe”, însă concurența nu a pierdut ocazia să descrie creația sa ca fiind un „risotto galben de cimitir”, dat fiind că acești arbori de multe ori însoțesc aleile acestor locuri.
Localul acordă o mare atenție calității și tehnicii de prelucrare a cărnii, de la aperitive la feluri principale. „Ceea ce ne diferențiază este o abordare fără excese decorative, bazat pe ani de experiență și pricepere la gătit”, spune proprietarul său.
Un local născut din nevoia de reinventare post pandemie
Povestea tânărului antreprenor, născut în 1988 în zona Napoli, este și ea una specială, pentru că a transformat nevoia într-o poveste de succes. După o lungă experiență în sectorul turistic – a fost manager general al unui grup hotelier la doar 28 de ani – pandemia l-a obligat să se reinventeze: mai întâi și-a perfecționat formarea în prelucrarea cărnii prin cursuri teoretice și practice, apoi a deschis acest locat, conceput inițial ca un bistro specializat în carne.
De aproximativ un an și jumătate, restaurantul a evoluat într-o experiență de fine dining, axându-se pe tehnici mai rafinate și un ritm de muncă mai sustenabil, fără a pierde niciodată din vedere efectul-surpriză pentru clienți. Dar, insistă Marinaccio, a învățat să gătească înainte de toate în propria sa bucătărie, studiind, greșind, confruntându-se cu ceea ce făceau alți colegi. „Deși sunt legat de tradiții și simbolurile originilor mele, cum ar fi San Gennaro, nu exclud să mă inspir din alte opere contemporane, cum ar fi cele ale lui Banksy, pentru creațiile viitoare.”
