Fruct de pâine / Sursa foto: Wikimedia
Tendința generală de reducere a consumului de pâine a dus la o cerere crescută a consumatorilor europeni pentru fructele de pâine, un fruct mare, hrănitor, cu textura pâinii proaspăt coapte și un gust asemănător cartofului.
Compania Bella Fruitiva din Mauritius a fost cea care a speculat această nouă tendință de pe piața europeană, astfel încât a reușit să-și dubleze volumele de vânzări din 2023 și până în 2024, iar prognoza pentru 2025 este că vânzările se vor tripla, afirmă directorul general al companiei, Vickram Meghu.
Ba mai mult! Bella Fruitiva a decis să-și dezvolte propriile livezi de fructe de pâine, având în vedere că fructele de pâine sunt acum considerate, pe scară largă, un superaliment, datorită multiplelor sale beneficii pentru sănătate și ținând cont că piața europeană continuă să se extindă.
„Fructul de pâine este foarte popular în Europa, inclusiv în Franța, Germania și Marea Britanie”, a spus Meghu. „Am primit deja o mulțime de comenzi din Marea Britanie, iar cererea este foarte mare în acest moment. Am introdus recent fructele de pâine pe piețele din Golf, iar feedback-ul a fost foarte pozitiv. Noua noastră livadă este un răspuns la această cerere. Sperăm să avem 200-250 de tone de fructe de pâine gata de vânzare, în câțiva ani”.
Sezonul fructelor de pâine în Mauritius durează din octombrie până la sfârșitul lunii iunie. Potrivit lui Meghu, nu se aplică substanțe chimice produsului sau copacului. „Arborele are nevoie doar de o cantitate bună de apă la început și va începe să dea roade după patru ani”, a spus el. „Fiecare fruct de pâine cântărește 1,6 kg-3 kg, iar fiecare copac produce în jur de 200-500 de fructe pe an”.
Bella Fruitiva exportă, de asemenea, ananas din Mauritius în Europa, precum și struguri din India. „Ananasul nostru Victoria este regina ananasului”, a spus Meghu. „Majoritatea clienților noștri și-au confirmat deja comenzile pentru 2025”.
În plus, compania importă fructe premium pentru piața locală din Mauritius, inclusiv diferite tipuri de mango din India, Pakistan și Egipt, cireșe din Africa de Sud și Chile, smochine din Turcia și o gamă largă de produse exotice.
„Furnizăm doar cea mai bună calitate, specializându-ne în fructe transportate cu avionul. Scopul nostru este să oferim clienților noștri cele mai proaspete produse, de preferință culese în 24 de ore”.
Care este istoria arborelui de pâine „Artocarpus altilis”
Arborele de pâine (Artocarpus altilis) are o istorie fascinantă, fiind unul dintre cele mai vechi culturi alimentare domestice din regiunile tropicale ale lumii. Originar din regiunea Asia de Sud-Est și Pacific, acest arbore a jucat un rol crucial în alimentația și cultura popoarelor din aceste zone.
Se crede că popoarele austronesiene au început să înmulțească și să cultive arborele de pâine în urmă cu peste 3.000 de ani.
Popoarele austronesiene sunt considerate printre cele mai mari popoare exploratoare din istoria umanității, reușind să răspândească cultura și influența lor într-o regiune geografică extrem de vastă.
Navigația tradițională a popoarelor austronesiene a permis răspândirea semințelor și puieților de arbore de pâine către insulele Pacificului, inclusiv Polinezia, Micronezia și Melanezia.
Acesta a devenit o sursă alimentară esențială, oferind hrană pentru familii întregi datorită randamentului ridicat și versatilității sale.
În secolul al XVIII-lea, arborele de pâine a fost introdus în regiunea Caraibe, de către coloniștii europeni.
Căpitanul William Bligh, cunoscut pentru faimosul său voiaj cu vasul HMS Bounty, a transportat puieți de arbore de pâine, din Tahiti către Jamaica și alte colonii britanice, în 1793. Scopul era de a oferi o sursă ieftină de hrană pentru sclavii care lucrau pe plantațiile de trestie de zahăr.
În prezent, arborele de pâine este cultivat în majoritatea regiunilor tropicale, inclusiv Africa, India și America Centrală. Acesta continuă să fie apreciat pentru valoarea sa nutritivă și pentru versatilitatea sa culinară.
Semnificația culturală și importanța alimentară a arborelui pâinii
În Polinezia, arborele de pâine este considerat un simbol al vieții și al comunității. În multe culturi, există legende și povești despre acest arbore, iar lemnul său era folosit pentru construcția de bărci sau locuințe.
În Tahiti, există o legendă care povestește cum un zeu local a transformat trupul său într-un arbore de pâine pentru a-și hrăni poporul în timpul unei foamete.
Fructul de pâine a fost apreciat din timpuri străvechi pentru conținutul său bogat de carbohidrați și versatilitatea culinară, fiind consumat copt, prăjit sau transformat în făină.
În secolele XVIII și XIX, acesta a fost văzut ca o soluție pentru insecuritatea alimentară din colonii.
Arborele de pâine continuă să fie o resursă valoroasă în regiunile tropicale, atât ca aliment de bază, cât și ca parte a tradiției culturale și economice a comunităților.
Producția de fructe de pâine variază în funcție de regiune, condiții de cultivare și specia de arbore utilizată. Fructul de pâine este cultivat în principal în regiunile tropicale, inclusiv în Pacific, Asia de Sud-Est, Caraibe și Africa.
Un arbore matur poate produce între 50 și 200 de fructe pe an, în funcție de specie, climă și îngrijire. Fiecare fruct cântărește între 1 și 3 kg în medie, ceea ce înseamnă că un singur arbore poate produce între 50 și 600 kg de fructe anual.
Principalele țări producătoare sunt Polinezia (Tahiti, Samoa), Filipine, Jamaica, Haiti, Fiji, India de Sud și alte regiuni tropicale.
Fructul de pâine este o sursă alimentară esențială pentru comunitățile locale, datorită conținutului ridicat de carbohidrați, fiind comparabil cu cartoful sau alte rădăcinoase.
Unele inițiative încearcă să extindă producția de fructe de pâine ca soluție la insecuritatea alimentară globală, datorită randamentului ridicat și versatilității acestuia.
