Din parcarea hypermarket-ului, văd profilându-se blocurile înalte de birouri ale unor firme multinaționale.
Între office buildings și marele magazin se interpune un capăt al podului Basarab. Aparent, ar fi imposibil de ajuns de la birouri în magazin. Există însă o legătură stradală, pe sub pod, cu treceri de pietoni și semafoare, traseu care se aglomerează la prânz, de luni până vineri. Șuvoiul de tineri coborâți din clădiri corporatiste cu multe etaje intră în parcarea hypermarket-ului, apoi se revarsă în zona de food a acestuia.
Caut un loc la o masă și nu găsesc din prima, deși numărul locurilor este considerabil în spațiul imens dedicat sectorului food. E trecut de ora 13:00 și aici e arhiplin.
Găsesc cu greu o masă cu două scaune în fața unui fast food cu meniuri asiatice. Îmi iau o mâncare de Vită cu ciuperci, cer și câțiva creveți peste, plus un suc cu aromă identic naturală de zmeură. Mă așez și mai mult observ decât mănânc.
Clienții la ora asta sunt aproape 100% tineri birocrați. Unii poartă la vedere cartela de acces, care le atârnă pe piept. S-au așezat în grupuri, probabil sunt colegi din același birou.
Nicio rigoare corporatistă, cel puțin în România, nu poate învinge la prânz instinctul de foame. Iar aici, cu o ofertă atât de diversă, foamea se transformă în plăcere. Tinerii aleg în funcție de preferințe, de dispoziție, poate de buzunar.
”Așa e mereu la prânz, timp de două ore. Vin de la toate firmele din jur să mănânce” îmi susține observațiile un angajat român al fast food-ului astiac, ieșit din spatele tejghelei ca să golească coșul de resturi: s-a umplut imediat cu hârtii, cartoane, sticle de plastic. Remarc și prezența și mișcările băieților care duc mâncarea la birou sau la domiciliu. Unii corporatiști nu mai ies din sediul companiei: primesc meniul la ușă.
Termin rapid mâncarea mea, inclusiv salata proaspătă, și pornesc să fac un tur al restaurantelor.
Mâncarea cu vită am cumpărat-o de la Chopstix. Vita e la mare cinste aici: cu ciuperci, cu teriyaky ( un sos asiatic pe bază de soia ), cu sos de stridii și Vită iute cu legume. 26 de lei porția.
Vita o regăsești și în meniul combo, cu garnitură de orez și legume, 33 de lei porția. Nelipsite: algele, nelipsiți creveții, prăjiți sau pane.
Cosmopolitismul culinar este evident aici: deja tradiționalele McDonalds și KFC vin cu oferta lor populară ( în sens social, nu folcloric ): burgeri, cartofi prăjiți, băuturi răcoritoare, pui prăjit, nuggets, etc.
Pe același aliniament, La Mama oferă Icre de crap cu ceapă, 26 de lei porția, Pastramă de oaie cu mămăligă ( să nu se plângă tradiționaliștii că meniurile strămoșești lipsesc! ), 64 de porția, și Antricot de vită, 89 de lei.
La Cartofisserie, porțiile nu sar de 23 de lei: Aripioare crispy, picante sau nepicante, Nuggets de pui, Pops de pui, Picăneței ( cârnăciori picanți ), Mini șnițele de pui și Mititele ( preparat sârbesc ).
Veganii au la dispoziție un Nuggets vegan.
Dacă vrei un alt fast food asiatic, îți iese Lee Ho în cale, cu Pachețele de primăvară, cu calamar pane, Creveți pane, salate de alge, supe de vită și de pui, noodles cu legume sau creveți, orez picant sau cu legume și ouă. Prețuri între 13 lei și 30 de lei.
La Pep & Pepper e aglomerație de curieri, mai ales de la Glovo. Oferta: Eatwell plate, cu: Pui Buffalo, Pui cu ciuperci, Pui cu Bacon crocant, Pui BBQ, la 39 de lei. Vrei vită? Pentru 43 de lei ai: Vită Texas BBQ, Vită Mongolia. Tot cu 43 de lei poți servi o farfurie cu Pește Crocant.
Pizza Hut răspunde acestor tentații cu ispitele proprii și cu oferte care nu-i lasă indiferenți pe unii clienți: în ziua de luni, la o pizza medie cumpărată, ei primesc gratuit încă o pizza medie. Miercurea, orice porție de paste costă 21,90 de lei. Nu știu cât costă în rest, fiindcă azi, când mă aflu aici, ce să vezi? E chiar miercuri! Vă mai spun că la prețul ăsta au și pizza Veggie, cu 21,90 de lei.
La Popeyes, domină puiul: Sandviș cu Pui, Sandviș Deluxe, Wrap de Pui și așa mai departe. Prețuri între 18 – 32 de lei. Îți face cu ochiul și un Milkshake? 16,9 lei paharul, indiferent de aromă: caramel, ciocolată sau zmeură.
Spartan e la datorie pe frontul culinar cu Leonidas ( puișor sau purcel, 44.47 de lei meniul ), cu Crispy Gyros ( 33 de lei meniul ) și alte variante de Gyros. Cu 16 lei ai parte și de o porție de papanași.
Cât am făcut turul acesta, spațiul food a început să se golească de clienții corporatiști.
E deja trecut de ora 14:00, cei mai mulți s-au întors în birourile din clădirile cu multe etaje ridicate dincolo de capătul Podului Basarab. Legătura dintre blocurile acelea corporatiste și marele magazin de pe malul stâng al Dâmboviței este una rutieră dar mai ales una gastronomică. Ritmurile cotidiene ale Bucureștiului ocupațional, activ, sunt determinate și de nevoia aceasta simplă, în același timp o plăcere, de a mânca, la prânz, când calculatoarele intră în stand by sau, cine știe, câteva firimituri din sandviș cad între taste.