Cercetările ultimului deceniu au argumentat ideea unei expansiuni a longevității umane, pe măsură ce calitatea vieții se va îmbunătății. Dar iată că o analiză sugerează altceva; creșterea speranței de viață este în declin, susțin cei care au analizat noile date, subliniind că este „puțin probabil” ca mai mult de 15% din femei și 5% din bărbați să ajungă la vârsta de 100 de ani în secolul nostru și la începutul următorului.
Oamenii au sfidat barierile longevității timp de mai bine de un secol: un bebeluș născut la începutul secolului XIX avea o speranță de viață de aproximativ 30 de ani; astăzi, un copil din noul mileniu din țările cele mai dezvoltate depășește cu mult așteptarea de 80 de ani. Progresele medicale și în sănătatea publică au distrus toate limitele teoretice ale speranței de viață. În anii ’20, s-a estimat că limita ar fi de 64 de ani; la mijlocul secolului, că ar fi de 73 pentru bărbați și 79 pentru femei. Întrebarea care persistă este cât timp mai pot trăi oamenii.
Optimiști și pesimiști în evaluarea progresului speranței de viață
Comunitatea științifică a discutat în ultimele decenii dacă revoluția longevității înregistrată în secolul XX, caracterizată prin creșteri accelerate ale speranței de viață, se apropie de sfârșit. Se vorbește despre așa-numita extindere radicală a vieții: trei ani adăugați pentru fiecare deceniu. Anumiți cercetători au prognozat în 1990 că îmbunătățirea speranței de viață va încetini în secolul XXI, însă alte teorii susțineau că această ipoteză nu ține cont de progresele în medicină și biologie și preziceau, chiar, că majoritatea nou-născuților de astăzi vor trăi până la 100 de ani sau mai mult. Discuția continuă, dar o nouă cercetare publicată în această săptămână în revista Nature Aging afirmă că mult ridicata în slăvi creștere radicală a speranței de viață, experimentată în secolul XX, se cam oprește, scrie El Pais. Autorii sugerează că este „puțin probabil” ca mai mult de 15% din femei și 5% din bărbați să ajungă centenari în acest secol.
Cercetătorii au analizat datele de mortalitate din cele nouă regiuni ale lumii cu cele mai ridicate speranțe de viață (Hong Kong, Japonia, Coreea de Sud, Australia, Franța, Italia, Elveția, Suedia și Spania) și din Statele Unite între 1990 și 2019, raportând că, în acești 30 de ani, îmbunătățirile generale în speranța de viață au încetinit. „Revoluția longevității se apropie de vârful său, așa cum am prezis că se va întâmpla când am abordat acest subiect pentru prima dată acum aproximativ 34 de ani”, afirmă Jay Olshansky, profesor la Facultatea de Sănătate Publică a Universității din Illinois (Chicago, Statele Unite) și autor al studiului. El adaugă: „Deși este încă posibil să o creștem prin reducerea bolilor, câștigurile în longevitate din Spania și alte părți ale lumii dezvoltate vor fi începând de acum mai mici. Acest lucru nu înseamnă că ar trebui să renunțăm la încercarea de a combate bolile, ci că vor exista din ce în ce mai puține beneficii în termeni de longevităte din această investiție.”
Revoluția longevității pare că se oprește
Pentru a menține revoluția longevității pe care a experimentat-o omenirea în secolul trecut, ar trebui să continue prelungirea de trei ani pentru fiecare deceniu. Totuși, cercetarea a raportat că singurele regiuni care au experimentat acest ritm radical din 1990 încoace au fost Coreea de Sud și Hong Kong. În restul populațiilor, „creșterea anuală a speranței de viață s-a încetinit la mai puțin de 0,2 ani”, subliniază autorii articolului. Statele Unite, în plus, sunt una dintre puținele țări documentate care au înregistrat o speranță de viață la naștere mai mică la sfârșitul oricărui deceniu în comparație cu începutul acestuia. Fenomenul, explică autorii, a avut loc și în prima jumătate a secolului XX, dar a fost cauzat de evenimente extreme, precum războaie sau epidemii.
Cercetătorii susțin că „a devenit progresiv mai dificil” să se crească speranța de viață, iar obiectivul ca majoritatea populației să atingă 100 de ani pare, deocamdată, inaccesibil. „Nu există dovezi care să susțină că majoritatea nou-născuților de astăzi vor trăi până la 100 de ani”, subliniază autorii. De fapt, nu au găsit nicio populație care să se apropie de 50% șanse de supraviețuire până la 100 de ani: probabilitatea cea mai mare de a depăși 100 de ani într-o populație a fost identificată în Hong Kong, unde se așteaptă, conform datelor lor de mortalitate din 2019, ca 12,84% din femei și 4,4% din bărbați să devină centenari.
În Europa cea mai mare speranță de viață este în Spania
Lola Sánchez Aguilera, profesoară expertă în Analiza Geografică Regională la Universitatea din Barcelona, subliniază că evoluția speranței de viață nu este întotdeauna ascendentă și poate aduce surprize. „Istoria ne-a demonstrat că progresul nu este liniar și pot exista și pași înapoi. Am avut deja câteva șocuri, cum ar fi epidemia de SIDA sau, mai recent, cea de COVID”, avertizează ea. În Spania, de exemplu, speranța de viață la naștere în 2022 — ultimul an pentru care există date — a fost de 83,1 ani (80,3 ani pentru bărbați și 85,8 ani pentru femei). Aceste date reprezintă, conform ultimului raport al Ministerului Sănătății Spaniol, publicat de curând, o îmbunătățire după impactul pandemiei de COVID — care a cauzat o scădere de 1,5 ani în speranța de viață în 2020 — dar nu s-au atins încă nivelurile anterioare crizei sanitare (în 2019, speranța de viață la naștere era de 83,5 ani).
Gómez Redondo admite că, în următoarele decenii, „este posibil” să existe perioade de stagnare în speranța de viață, urmate de progrese ulterioare. Și susține: „Este previzibil ca speranța de viață de 100 de ani și mai mult să fie atinsă, dar, având în vedere datele, nu va fi în secolul XXI”. Pentru a realiza această a doua revoluție a longevității, demografa sugerează mai multe direcții: „reducerea mortalității legate de îmbătrânirea populației”, întârzierea îmbătrânirii biologice, reducerea probabilității de deces în funcție de inegalitățile socioeconomice și „eliminarea sau schimbarea tendinței mortalității premature la adulți, în special cea cauzată de tumori la vârste tinere, care a crescut în ultimele decenii în lume”.
Dacă cineva a trăit 122 de ani nu înseamnă că ar fi posibil pentru toată lumea
Cu toate acestea, Gómez Redondo avertizează că un singur caz, cel al lui Jeanne Calment, care a depășit 122 de ani, nu este fezabil pentru a ne propune un scop în acest sens pentru speranța de viață globală: „Poate fi considerat un orizont de atins, dar este imposibil să ne gândim la el ca la o speranță de viață generală, pentru populația globală. Cel puțin aceasta este situația în actualul stadiu al cunoștințelor științifice și al disponibilității resurselor sanitare în funcție de nivelul socio-economic previzibil în viitorul apropiat.”
