”Agricultura este mult mai expusă acum, decât a fost în ultimele două decenii/Fermierii care cred că în 2025 vor dispărea problemele se păcălesc. Acestea abia încep!” – Mihai Răzvan Moraru, antreprenor agricol

fermieri, agricultura, fertilizanti foto: g4Food

Mihai Răzvan Moraru, antreprenor agricol, avertizează într-o postare pe Facebook că problemele din agricultura României nu vor dispărea în următorul an, chiar dacă în această perioadă de înființare a culturilor au căzut precipitații favorabile. 

De ce consideră antreprenorul agricol că anul viitor nu va aduce o depășire a crizei din agricultură?

În primul rând, pentru că un domeniu agricol aflat în criză profundă va trebui să răzbată printr-o criză economică și una bugetară, ambele aflate abia la început de drum!

S-au tot discutat cauzele crizei din agricultura României, ce a funcționat, ce a eșuat și ce nu a funcționat. Și din păcate multe rămân doar la nivelul de discuții. Și asta e prima problemă. Discutăm doar când se simte criza iar după, discuțiile sunt înghețate până la următoarea criză.

Partea bună e a ca acum se discută și ceva soluții. Unele simple, ușor de implementat, altele complexe pentru care nu există nici bugete și nici viziune, altele tehnice pentru care nu există specialiști la nivelul decidenților politici.

Dar să ne uităm un pic la 2025. Un a care începe cu multe datorii în piața, de peste 2 miliarde de euro rămase neîncasate de la fermieri către distribuitori, la jumătatea lunii octombrie. Plus o ordonanță care suspendă plățile pentru fermierii calamități până în luna august 2025! Un an cu scăderea brutală a volumelor de inputuri vândute, cu multe concesii făcute în ferma pentru a reduce costurile: mai tăiem bugetul pentru îngrășăminte, punem sămânța necertificată, mai tăiem câteva tratamente de protecție și de nutriție în toamna.

Frica este singura certitudine din acest domeniu, la finalul acestui an. Tăierea este singura strategie vizibilă în multe birouri.

Această frică de acum este dublată de un optimism debordant când vine vorba de cum va fi anul viitor: ploile din aceste ultime săptămâni au adus un aer de optimism pentru tot lanțul, de la producător – distribuție – fermier, despre cum se vor rezolva toate în 2025!

Dar nu va fi așa!

În primul rând, pentru că indiferent de cum va fi anul viitor ca producții, nu poți achita în 2025 datoriile acumulate de fermieri în ultimii trei ani. Decât dacă am avea la cereale prețurile din 2022! Dar e clar ca nu va fi așa!

În al doilea rând, pentru că ploile de acum ne oferă un început bun al campaniei de toamnă, dar până la recoltare e drum lung! Cine ne poate garanta ca nu vom avea iar 30 de grade în luna martie și peste 40 în lunile iunie, iulie și august? Cine ne poate asigura ca seceta nu se va instala iar din aprilie, după o iarnă ca o primăvară?

Normal, nimeni!”.

Vă recomandăm să citiți mai jos continuarea textului:

”Se uită însă următoarea problemă majoră, care va lovi domeniul agricol în 2025, indiferent de nivelul producțiilor obținute și indiferent de nivelul de precipitații. Anume, criza economică ce stă să înceapă! Ea se simte deja în toată Europa, dar după datele publicate azi de Ministerul Finanțelor, aceasta deja se simte bine în România. Încasări bugetare în scădere cu 20%, creșterea deficitului import-export cu peste 30%, creșterea datoriilor către ANAF cu peste 25%, deficit bugetar de aproape 8%.

Când am avut criza economică, agricultura a fost mai la adăpost până acum, față de alte domenii. Cu o excepție: dacă începutul crizei economice a fost foarte apropiat de momentul noilor producții agricole și dacă există capitalizare. Dar în 2025 vor fi la începutul unei crize majore, cu un domeniu decapitalizat!

Măsurile fiscale pentru ajustarea bugetului vor lovi agricultura. Probabil prin eliminarea completă a facilităților pentru angajații din domeniu, prin creșterea cotei de TVA de la 9% la 22%, prin lipsa de bugete pentru intervenție în 2025.

Dar cel mai important e că atunci când criza economică a început, consumul s-a prăbușit iar prețurile la cereale și la produse alimentare au căzut, mult! Acesta este marele risc pentru 2025, pentru fermierul român, pe lângă celelalte, adunate!

Și atunci, cum mai poți compensa? Sigur nu cu tăieri haotice de tehnologie! Pentru că pragul de profitabilitate se obține printr-o producție minimală. Oricât ai tăia din tehnologia la grâu, să zicem un fungicid, un insecticid, un foliar și 100 de kg de azot, cât poți economisi? Hai să zicem cam 400-450 de lei. Mai tai și la doza de DAP ( fosfat diamoniacal ) în toamnă și mai elimini încă 300 de lei. În total 750 de lei. Cam 800 de kg de grâu!

Ok! Și cam ce producții speri sa obții într-un an mediu ca și nivel de precipitații? Cred ca 6 -7 tone ar fi un nivel mediu. Și cât mai obții fără îngrășământ și fără tratamente? Din ce s-a văzut în acest an pierderea e de cel puțin 2-2.5 tone. Deci ai pierdut 2.500 de lei ca să faci o economie de 750 de lei.

Ok. Dar ce te faci dacă se alege praful de stabilitatea economică și anul viitor grâul va avea un preț de 750 de lei /tona? Dacă rămâne în hambar, fără oferta de cumpărare după recoltare, pentru că nu mai este consum? Cu o producție de 4 tone cum poți susține cheltuielile din 2025 ( arendă, taxe, tehnologie, leasing, bancă, salarii ) plus datoriile din 2024 si poate chiar din 2023, amânările la banca și leasing prin OUG 4?

Cu un stat care nu mai are capacitatea financiară de a interveni?

Asta e întrebarea pe care fiecare fermier trebuie să o calculeze foarte bine! Ce tai, de unde tai? Dar și fiecare producător de inputuri va trebui să se întrebe cum se va adapta la realitatea finalului de an 2024, când a fost obișnuit timp de 20 de ani cu creșteri de două cifre? Cum și unde va mai puncta această creștere? Dar dacă producătorul nu se va adapta noilor condiții din piață, cu lichidare redusă, fără concesii, va mai reuși să vândă inputuri?

Distribuitorul se va adapta. El va vinde și tehnologie de 200 de lei / ha dar și tehnologie de 1.000 de lei / ha, așa cum își dorește fermierul. Însă distribuitorul are altă întrebare/problemă: într-o piață unde câștig maxim 4% ca profit, unde nu există lichiditate și unde încasările sunt amânate cu 10 luni, de către stat, adică un cost suplimentar de finanțare de minim 8%, se mai merită să finanțez toate inputurile? Dar cu ce se vor finanța, când banii rămân în piață?

Iar aici băncile vor fi cheia! Iar azi, băncile nu sunt dispuse să mai finanțeze agricultura României, cel puțin nu la nivelul de până acum ( nu ca până acum gradul de finanțare bancară ar fi fost prea mare )!

Cine crede că de la 1 ianuarie 2025, în noul an, dispar problemele, se păcălește! Ele abia încep!”

Mihai Răzvan Moraru este fermier și fondator al companiei Agro Est Muntenia.

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *