Orășenii în concediu caută liniștea rurală și sunt surprinși să fie treziți la 6 dimineața de cântecul cocoșilor / La intrarea în satele agroturistice, spaniolii au pus avertismente legate de „riscurile” unei vacanțe la țară

Poliția Municipală din Comillas, una dintre cele mai turistice localități din Cantabria, Spania, a publicat o notă pe 11 august în care spunea: „Dorim să le reamintim vizitatorilor care vin să se bucure de satul nostru că există anumite activități desfășurate de fermieri, agricultori și pescari care fac parte din farmecul acestui loc. În plus, acestea sunt activități fundamentale pentru ca produsele de bază, cum ar fi ouăle, carnea, peștele și legumele, să ajungă pe rafturile supermarketurilor. Așadar, nu pierdeți timpul sunând la Poliție pentru a vă plânge de zgomote sau mirosuri derivate din aceste activități, pentru că nu vom face absolut nimic; dimpotrivă, susținem pe deplin acele sectoare care garantează aprovizionarea cu aceste produse.”

Agapito Fernández, un fermier, se plângea pentru 20minutos: „Vedem oamenii care vin în sate, pentru turism, că își doresc un turism rural, dar în acelați timp cer să transformăm satele în orașe. Baza turismului rural este un sat în care există un mod de viață ce se menține pe tot parcursul anului. Nu putem adapta un sat sau un mod de viață timp de câteva luni, în care oamenii vor să vină vacanță și să-l transforme într-un oraș. Se plâng de clopoțeii vacilor, de mirosul de îngrășământ…”

Satul văzut dinspre oraș

În realitate, imaginea idilică a satului liniștit, în care nu se aud mașini și zgomote în timpul nopții, în care aerul e curat și mâncarea proaspăt scoasă din pământ sau din grajd, nu corespunde cu situația pe care vizitatorii o întâlnesc după ce se cazează la pensiunile agroturistice.

Mâncarea este de proximitate, dar pentru producerea ei, proprietarul pensiunii pune îngrășământ în grădină și are ferma de vaci sau cotețul de porci și găini în apropiere. Fiecare dintre aceste activități nu miroase prea îmbietor. Cocoșii cântă la 6 dimineața și nu pot fi puși pe „silent”. Clopotele bisericilor se aud în tot satul. Majoritatea au sute de ani de când anunță ora sau cheamă lumea la evenimente locale. Ca o curiozitate, în satele din Catalonia, în special cele de munte, biserica era pe deal. Clopotul bătea din sfert în sfert de ceas ca să știe lumea trecerea timpului. Și de aceea în catalană ora se spune: trei sferturi și 2 minute înainte de ora 10, care e 9.08, de exemplu. Iar clopotele au continuat să bată și în zilele noastre.

Turistofobia în mediul rural

Încet, încet, alergia la turiști gălăgioși și cu pretenții exagerate începe să se manifeste și în mediul rural. Deja orașele mari din Spania și Italia resping creșterea numărului de turiști și așteaptă din partea primăriilor măsuri care să „civilizeze” vizitatorii. La sate turiștii sunt în continuare bineveniți, dar reclamațiile lor sunt catalogate de localnici și agricultori ca „absurde și distructive pentru localități pe termen lung”,

Anunțuri la intrarea în localitate sau măsuri de menajare a sensibilității turiștilor?

Anumite localități au decis să își anunțe vizitatorii în legătură cu „riscurile” turismului rural, așa că au instalat plăci la intrare: „Atenție! Aici este un sat. Cocoșii cântă. Vacile se balegă. Porcii miros. Pe câmp se pune îngrășământ. Bat clopotele la biserică. Animalele umblă libere”, astfel încât nimeni să nu poată reclama că nu a știut ce urmează să i se întâmple.

Alte primării au decis să vină în întâmpinarea dorințelor turiștilor și au oprit clopotele, cer producătorilor să dea cu cât mai puțin îngrășământ în lunile de vară și interzic animalele singure pe drum, ca și clopoțeii de la gâtul acestora. Dar, cum se plângea și Agapio din Comillas, astfel nu facem decât să transformăm satul în oraș. Și, atunci, de ce am mai merge în vacanță acolo?