Fermierii români și banii europeni
Femierii români cer deseori să încaseze subvenții egale cu ale fermierilor din vestul Europei, deși cuantumul subvențiilor diferă de la o țară la alta. Fermierul german e subvenționat diferit de fermierul francez sau spaniol, iar în agricultura fiecărui stat, subvențiile sunt la rândul lor diferențiate, în funcție de condițiile de eligibilitate. Un fermier olandez care întrunește mai multe condiții primește mai mulți bani decât un alt fermier olandez care bifează condiții mai puține. Sistemul de acordare a subvențiilor agricole în Uniunea Europeană este unul complex, iar deciziile sunt împărțite între Bruxelles și statele membre. Teze precum aceea că statele mari din UE iau decizii favorabile numai fermierilor lor, în detrimentul fermierilor din statele mici sau care au aderat recent, este o teză formulată din necunoaștere, din rea-credință sau pentru a manipula opinia publică, putând fi plasată în arsenalul propagandei anti-europene. Subvențiile europene de până acum ale fermierilor români nu sunt rezultatul unei discriminări din partea instituțiilor comunitare, ci rezultatul negocierilor purtate de funcționarii români la Bruxelles și al deciziilor și calculelor politicienilor și funcționarilor de la București, fiind determinate și de factori economici.
Visul maltez al fermierului român
Pentru agricultură sunt acordate plăți directe, din bugetul european, calculate pentru un hectar de teren agricol eligibil. Subvenția de bază pentru un hectar de teren agricol în România a fost în 2018 de 102,5 euro. Acestei subvenții i se pot adaugă alte tipuri de subvenții, inclusiv un ajutor financiar din bugetul național, astfel încât un fermier român poate câștiga peste 200 de euro/ha. Consultând baza de date a Comisiei Europene, la nivelul anului 2016 ( nu există, deocamdată, o actualizare a acestor informații ), am observat că fermierii englezi, portughezi, lituanieni, letoni și estoni au încasat subvenții mai mici decât cei români. Totodată, subvenții mai mari, fără să depășească pragul de 250 de euro/ha ( incluzând atât subvenția de bază, cât și subvențiile adăugate ), au primit, printre alții, fermierii din Ungaria, Franța, Cehia, Polonia, Bulgaria și Slovacia. Subvenții mai mari de 250 euro/ha, dar fără să depășească 300 de euro/ha, au încasat fermierii austrieci, germani și sloveni. Peste 300 de euro/ha au încasat fermierii din Croația ( aproape jumătate din cuantumul subvenției fiind acoperită din bugetul național ), Cipru, Italia și Belgia. Fermierii olandezi au primit un pic peste 400 de euro/ha.
Malta a acordat cea mai mare subvenție, peste 600 de euro/ha, dar, atenție, subvenția de bază a fost cea mai mică din UE, 10 euro/ha, restul fiind format din alte tipuri de subvenții, cum ar fi subvenția pentru micii fermieri.
Agricultură de miliarde de euro
Să vedem, însă, în cifre absolute, ce bani a primit România, în cadrul Politicii Agricole Comune, în comparație cu alte țări europene. În 2017, plățile directe au fost de 1.690.659.000 de euro, plățile alocate în cadrul măsurilor de piață au însumat 42.904.000 de euro, iar banii alocați pentru dezvoltare rurală ( bani ajunși în mare parte în ferme, pentru modernizare ), au fost în sumă de 1.186.544.000 de euro.
Ce bani a primit Germania? 4.846.569.000 de euro pentru plăți directe ( nemții au avut în 2016, 16.765.980 ha eligibile, noi am avut 9.245.118 ha ), 201.534.000 de euro măsuri de piață și 1.404.073.000 de euro pentru dezvoltare rurală. Fermierii români au accesat mai mulți bani decât fermierii germani pentru dezvoltarea și modernizarea fermelor. Un fermier român care a reușit să acceseze câteva sute de mii de euro sau chiar 1 milion de euro, pentru achiziția de utilaje moderne, a fost mai avantajat decât un fermier german care nu a reușit să acceseze bani europeni, chiar dacă fermierul german a încasat o subvenție mai mare decât fermierul român. Subvențiile se duc în costurile de producție, pe când banii pentru proiecte derulate în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală ( PNDR ) sunt cheltuiți pentru investiții, care sporesc competitivitatea.
Ce bani au primit francezii? Plăți directe: 7.365.412.000 euro ( pentru 25.706.804 ha eligibile ), măsuri pentru piață: 640.058.000 de euro, iar pentru dezvoltare rurală: 1.665.778.000 de euro. Fermierii francezi au primit bani mulți pentru măsurile de piață, mai ales cei din sectorul viti-vinicol. Piața de vinuri a ajuns să fie dominată de țări din afara UE, iar concurența acerbă îi poate duce pe viticultorii francezi la faliment. Totodată, agricultorii francezi, mai ales cei din sectorul fructe și legume, au fost afectați de embargoul alimentar impus de Rusia statelor comunitare, Franța fiind înainte un important furnizor de mărfuri alimentare pe piața rusească. De observat că pentru dezvoltare rurală, Franța nu a primit cu mult mai mulți bani decât România.
Plățile directe în Spania au însumat 5.063.903.000 de euro, pentru 19.020.907 ha eligibile. Măsurile pentru piață au fost de 555.848.000 de euro, iar pentru dezvoltare rurală a fost alocată suma de 1.185.553 de euro, mai puțin decât a primit România.
Fermierii olandezi au încasat în total 734.734.000 de euro pentru o suprafață totală eligibilă de 1.715.430 ha. Măsurile de piață au însumat 87.112.000 de euro, iar pentru dezvoltare rurală au primit 118.357.000 de euro. Fermierii olandezi au avut cu mult mai puține șanse decât fermierii români pentru a-și moderniza exploatația, suma totală disponibilă la nivel național pentru dezvolatre rurală fiind de zece ori mai mică.
Polonezii, pentru 14.135.082 de ha, au încasat 3.354.843.000 de euro plăți directe. Măsurile de piață au însumat 118.943.00 de euro, acordați în mare parte producătorilor de fructe și legume afectați de embargoul impus de Rusia. Pentru dezvoltare rurală, polonezii au primit 1.192.025.000 de euro, un pic mai mult decât românii.
Subvenții agricole + fonduri europene nerambursabile = fermier prosper
Comparând distribuirea banilor europeni acordați în cadrul Politicii Agricole Comune, în funcție de cele trei categorii: plăți directe, măsuri de piață și dezvoltare rurală, observăm că România a alocat pentru dezvoltare rurală 40,6% din totalul banilor primiți, un procent ridicat în comparație cu statele din vest, care au preferat să direcționeze mare parte a banilor europeni către plățile directe. Este aceasta o posibilă explicație a subvențiilor mai mari încasate de fermierii din vest. Decidenții români, cel mai probabil pentru a reduce decalajele față de țările avansate, au alocat bani mulți pentru investiții în ferme, acești bani ajungând în final la fermierii care au reușit să acceseze bani europeni, o cale mult mai complicată decât încasarea subvențiilor. Pentru a accesa bani în cadrul PNDR, fermierul român are nevoie de consultant și, deseori, de bani care să acopere o parte din proiect. Pentru a încasa subvenția, fermierul român depune o cerere însoțită de câteva alte documente ușor de procurat, fiind consiliat gratuit de funcționarul agenției de profil. De aceea, fermierii, în general, sunt mai interesați de creșterea subvenției, decât de accesarea unor fonduri europene, mai greu de obținut. De aceea, teza egalizării subvenției din România cu subvenția din alte state europene prinde mai ușor în rândul fermierilor. După cum am precizat, sistemul de subvenționare este unul complex și este conex altor sectoare ale economiei. În state unde sunt subvenții mari, costurile de producție sunt mari, iar taxele și impozitele pot fi semnificative.
Țara contrastelor
Cine sunt în România beneficiarii subvențiilor agricole europene? Datele statistice arată că exploatațiile agricole – peste 3.600.000, în anul 2017 – sunt puternic polarizate, din punct de vedre al dimensiunii, al valorii economice și al valorii subvențiilor încasate. 491.250 de exploatații au încasat subvenții de cel mult 500 de euro, iar 221.090 de exploatații au încasat până în 1250 de euro/an. 2060 de exploatații au primit fiecare peste 100.000 de euro/an, iar din acestea 120 de mari ferme au primit peste 500.000 de euro/an. În Germania, au fost 180 de beneficiari din această categorie ( peste 500.000 de euro/an ), în Franța, 70, în Spania 80, în Olanda, nicio exploatație nu încasează o subvenție atât de mare.
România se numără printre țările unde o mare parte a terenurilor agricole este concentrată în mâinile unui număr redus de proprietari. Un procent de 84% din suprafața agricolă a țării e cuprins în 20% din numărul total al exploatațiilor. După acest criteriu, ne situăm pe locul 7 în UE. Pe primul loc se află Slovacia, unde 20% din exploatațiile agricole dețin 94% din suprafața agricolă a țării. Urmează Cehia, Portugalia, Estonia, Ungaria și Bulgaria. Obiectivul Uniunii Europene de a plafona subvențiile directe la 60.000 de euro/exploatație nu este văzut cu ochi buni în aceste țări cu mari latifundiari, capabili să influențeze discursul politic și decizia politică în relația cu Uniunea Europeană.
Premierul român, Viorica Dăncilă, ministrul Agriculturii, Petre Daea, dar și europarlamentari români s-au opus acestei plafonări. Totodată, europarlamentari români au făcut deseori declarații publice în favoarea egalizării subvențiilor agricole în UE, ignorând cu bună știință mecanismele comunitare și naționale de legiferare a acestor subvenții și contribuind la formarea unei atitudinii anti-europene în rândul fermierilor români care ajung să se simtă discriminați de Bruxelles în favoarea fermierilor din țările vestice.
Deranjul provocat de plafonarea subvențiilor demonstrează dependența agriculturii din țările Estului față de banii europeni. Dacă nu ar fi afectați, marii fermieri nu și-ar manifesta nemulțumirea. Adevărul este că aderarea României la Uniunea Europeană a fost benefică pentru agricultura românească. Fermierii români care acuză UE că le plătește subvenții mici față de cele plătite fermierilor din alte țări, deși în fiecare țară sunt probleme care dau bătaie de cap tuturor, nu diferite de cele de la noi, știu bine că dispariția subvențiilor agricole ar fi un coșmar.
