foto: www.instructables.com
Avea bunica o sticlă extrem de veche de o culoare albastru marin, unică, în care punea în fiecare an petale de trandafir de dulceață, iar peste ele, oțet. Elibera niște miresme cu totul speciale, doar că nu îl făcea ca să îl punem în salată – îl folosea pe post de medicament când vreunul din noi, nepoții cei mulți, era lovit de vreo indigestie. Adăuga în apă câteva lingurițe și ne dădea să bem. Mult timp am gândit că era vorba de efectul placebo, deși acest tip de oțet poate avea și unele proprietăți digestive.
M-a bantuit mulți ani imaginea acelei sticle, iar când am venit prima dată în viață în contact cu oțetul balsamic, am avut o mică revelație: oțetul aromatizat al bunicii ar fi fost mult mai util și mai binevenit în salată.
De facto, orice salată obișnuită poate deveni aproape o creație aproape dacă o asezomăm cu produse dincolo de normalitatea comercială. Și uleiul pentru salată, și oțetul, pot fi aromatizate la rece, adăugând direct în sticlă ingrediente care eliberează aromă. Pare simplu și de fapt chiar e, cu condiția să știm ce ingrediente se potrivesc și funcționează cel mai bine.
Oțetul, în realitate acid acetic, funcționează ca solvent pentru principiile active din plante, flori, fructe, semințe și, fiind un mediu acid, are proprietatea de a conserva în interiorul lui aceste principii active.
Cu alte cuvinte, dacă în oțet adăugăm plante care au și beneficii pentru sănătate, consumând acel oțet consumăm de fapt tot ce au mai bun acele plante. Plăcere și sănătate la un loc.
De exemplu, dacă aromatizăm oțetul cu rozmarin, atunci când folosim oțetul în salată profităm și de caracteristicile depurative ale rozmarinului.
Cum procedăm practic și ce putem pune în sticle împreună cu oțetul
Oțetul se poate aromatiza mai mult sau mai puțin cu tot ce ne trece prin cap, ne inspiră și merită efortul:
–ierburi aromatice, proaspete sau uscate: în afară de rozmarin, dafin, cimbru, măghiran, boabe de ienupăr, tarhon, ienibahar, fenicul, salvie, mentă, pătrunjel, busuioc, mărar etc
-fructe proaspete sau doar cojile lor, dacă au o concentrație mare de aromă: căpșuni, zmeură sau mure, coji de portocale sau alte citrice netratate, vișine, cireșe, cireșe amare, caise, piersici, mango etc
-flori: trandafirii bunicii, dar și flori de soc, de salcâm, de iasomie, lavandă etc
-condimente – provin tot din ierburi dar de regulă sunt semințe provenite de la plantele uscate: chimen, chimion, ghimbir, cuișoare, anason, scorțișoară, piper, ardei iute, usturoi, ceapă, hrean etc
În afară de ingrediente, oțetul și ceea ce îi dă aromă, mai avem nevoie de recipiente din sticlă închise ermetic și ce un sistem de filtrare: sită, filtru de hârtie sau ambele.
Dozele folosite depind de dragul de aromă a ceea ce punem în el, de timpul în care lăsăm la infuzat și de mărimea recipientului.
Este un tip de preparat cu care putem experimenta mult, dar în general, procedăm în felul următor: așezăm întâi în sticlă sau borcan partea aromatică, apoi turnăm deasupra oțetul încât să le acopere complet. Închidem ermetic și lăsăm recipientul minim o lună într-un loc răcoros și fără soare direct.
Odată trecut acest timp, scurgem oțetul și îl filtrăm. Poate fi conservat astfel la temperatura camerei timp de mai multe luni și folosit după bunul plac.
Ce oțet folosim? Orice oțet de bună calitate, fie cumpărat, fie produs cu propriile mâini.
Fire cider, rețetă consacrată de oțet balsamic cu multe arome
Acestă rețetă datează de prin anii ’70, fiind vorba de oțet aromatizat cu un amestec foarte complex de elemente cunoscute a avea un rol benefic în organism. De unde și teza că preparatul însuși ajută sistemul imunitar, stimulează digestia, tonifică și ajută corpul în zilele reci. Toate ingredientele sunt ușor de găsit.
Ingrediente
10 căței de usturoi
1 ceapă tăiată fin
1 lămâie netratată tăiată cuburi mici
1 portocală
5 bastonașe de scorțișoară
5 stele de anason
5 ardei iuți uscați
1 lingură de turmeric uscat
1 lingură ghimbir uscat
1 lingură semințe de fenicul
1 ramură de rozmarin
1 ramură de cimbru
Procedeu
Se adaugă toate ingredientele rând pe rând într-un borcan de sticlă cu capac etanș. Se acoperă cu oțet de mere de bună calitate.
Se lasă la macerat 4 săptămâni, apoi se filtrează.
Se poate adăuga1 lingură de miere.
Se amalgamează bine și se păstrează în sticlă de culoare închisă cu dop, în frigider.
Se poate consuma fie ca dressing, fie ca digestiv, câte 1-2 lingurițe într-un pahar de apă caldă.
O altă combinație aromatică interesantă: trandafir, lavandă, mentă și gălbenele.
Tot pe post de solvent poate funcționa și uleiul, care poate extrage aceiași compuși aromatic și aceleași principii active. În practică însă, uleiul se aromatizează cu o paletă mult mai restrânsă de arome, fiind doar pentru salată, și nu ca digestiv. Mai precis: rozmarin, ardei iute, usturoi, busuioc, oregano, mentă, lămâie.
Ambele pot fi folosite peste orice preparat sau mâncare, la libera inspirație.
