foto: freepik.com
În ciuda tuturor dificultăților specifice comunităților mici, Italia rurală contribuie încă în mod covârșitor la atractivitatea pe care o exercită gastronomia italiană și, indirect, turismul alternativ, de nișă.
93% dintre produsele naționale înregistrate și certificate și 79% dintre cele mai prestigioase vinuri provin din unități administrative cu mai puțin de cinci mii de locuitori. Este un fenomen care atrage și turiștii care caută experiențe inedite, 2 din 3 italieni declarând că în această vacanță de vară intenționează să viziteze o localitate mică.
Datele reies din studiul finanțat de Coldiretti, cea mai mare organizație profesională a cultivatorilor direcți, citat de agenția ansa.it. El încearcă să demonstreze că biodiversitatea este o mare miză pentru sectorul agroalimentar italian și contribuie la conturarea identității, ca stat – diversitatea alimentară și culturală ca valoare adăugată.
Date concrete privind produsele alimentare tradiționale
Contextul agricol italian este unul extrem de specific, fapt care de-a lungul anilor a generat tensiuni la nivel UE. Teritoriul italian are un relief extrem de variat și doar anumite zone se pretează a fi lucrate cu mijloace mecanice. O situație care a făcut ca ministerul italian al agriculturii să promoveze mult produsele alimentare tradiționale, limitate cantitativ dar superioare calitativ, de multe ori obținute prin metode de cultivare și prelucrare tradiționale și consacrate de-a lungul timpului.
Raportul încearcă să creioneze un patrimoniu enogastronomic care s-a conservat în afara circuitelor turistice de masă, sprijinit de o lege de acum câțiva ani, așa zisă „pentru valorizarea micilor comune”. Acestea reprezintă peste 70% din totalul unităților administrative din Italia, având însă o densitate de locuitori foarte mică: puțin peste 10 milioane. Cele mai multe sunt în zonele montane.
În ce privește produsele tradiționale, în aceste localități se produc 297 din cele 321 care reprezintă totalul, la nivel național. Mai exact, 54 sunt brânzeturi, peste 40 de uleiuri de măsline extravirgin, 90% din totalul preparatelor din carne, circa 100 produse horticole și cerealiere, 13 produse de panificație și cofetărie. Sunt produse în cele aproape 280.000 de ferme agricole mici, care în afară de producția agricolă și protejarea culturilor tradiționale se ocupă și de protejarea teritoriului împotriva alunecărilor de teren și menținerea tradițiilor gastronomice.
Câteva exemple de produse agricole care susțin comunități întregi
Există produse agricole cu totul ieșite din comun de care localitățile care le produc și-au legat numele. Aceste produse și faima lor ajung de multe ori să susțină economic, fie și doar parțial, localități întregi.
Cele care se produc la scară ceva mai mare nu mai pot fi înregistrate ca PAT, ci devin produse IGP, DOC, DOP, conform clasificărilor din normativele UE. În afara produselor PAT, în Italia datele oficiale arată că cele IGP, DOP, DOC sunt aproape 3500, fiind vorba de produse alimentare naturale sau prelucrate.
Este, de exemplu, cazul cepei roșii numită cipolla di Tropea, din Calabria, sau a unui alt soi de ceapă gigant din Sicilia, cipolle di Giarratana, care pot ajunge și la 1 kg una. Mai sunt cunoscuți și ardeii de Carmagnola, tot spre 1kg bucata, sau ardeii Pontecorvo, o varietate extrem de veche și aromată.
Apoi, trufele din Alba, castanele de Cuneo, ambele din Piemonte, dovlecii de Mantova, cireșele de Vignola, roșiile de Pachino, vinul Moscato de Asti sau cele licoroase, cum ar fi Marsala sau Zibbibo, din Sicilia. Ciocolata de Modica, Pesto de Liguria din busuioc sau pesto sicilian de Trapani, cu midgale.
Sunt doar câteva care îmi vin instant în minte. Mie personal, care locuiesc mare parte a timpului în Italia de două decenii, mi-a luat ani de zile să reușesc să ma orientez prin acest univers cu totul special, al producătorilor de produse de nișă. Un model virtuos care ar putea servi ca model.
