Roşiile din grădina bunicilor mă fascinau. Îmi plăcea să rup câte una de pe vrej şi să o mănânc pe loc, cu coaja încă fierbinte de la soare. Multe verdeţuri şi legume erau cultivate în gospodăria lor, fiecare cu tipicul ei, însă pentru roşii era o preocupare specială, pentru că sunt sensibile.
Îmi amintesc cum la începutul primăverii, Nana pregătea răsadurile. Le planta apoi în pământ, le rărea, le copilea şi când creşteau destul şi prindeau rod, le lega de araci, ca să poată susţine greutatea viitoarelor roşii coapte. Uneori mergeam şi eu în grădină cu ea şi mă angrena în toate procedurile, explicându-mi-o pe fiecare. Era mult de muncă la ele, uneori se mănau, alteori nu legau, dar în anii în care recolta era la locul ei, meniul nostru de vară conţinea multe minunăţii: de la dovleceii fripţi şi ardeii copţi cu roşii călite, de care am mai scris, la supa de roşii răcoroasă, dulce-acrişoară pe care vreau să v-o prezint astăzi.
Eu am îmbunătăţit reţeta bunicii, transformând-o în supă-cremă, ca să o mănânce cu plăcere şi fetele mele, pe care le păcăleam, când erau mai mici, că au în farfurie supă de… ketchup.
Ingrediente:
– 6 roşii mari şi foarte coapte, care pot fi decojite uşor. Încercați să faceți rost de unele de grădină, pentru că dulceață ca a lor nu o să găsiți în alea de import.
– 6 morcovi
– 2 rădăcini de păstârnac
– jumătate de rădăcină de ţelină
– 1 ardei gras roşu mare
– 2 cepe
– 1 litru de suc gros de roşii
– ulei de măsline
– sare, zahăr
Roşiile se curăţă de coajă şi se pun la fiert întregi, în 2,5 litri de apă, la un loc cu celelalte rădăcinoase curăţate și tăiate bucăți. Când sunt moi, toate legumele se scot cu paleta din zeama în care au fiert şi se pun într-un castron în care le pasăm bine cu blenderul. Tot amestecul pasat se reintroduce în oala cu zeama în care a fiert, se mai adaugă un litru de suc de roşii, câteva linguri de ulei de măsline, sare şi un pic de zahăr, ca să reducem din aciditatea roşiilor. Se dă totul în câteva clocote, amestecând uşor pentru a omogeniza supa-cremă care trebuie să aibă o textură mai groasă, dar curgătoare.
Bunica punea în supa ei tăiţei de casă, dar nouă ne place cu câteva cubuleţe de telemea de capră sau caşcaval de oaie care să se topească uşor în lichidul fierbinte. Se mai pot adăuga, dacă vreţi, crutoane de pâine şi pătrunjel verde.
Dacă nu vreți să vă complicați și să stați să curățați roșii de coajă, supa asta se poate face doar cu suc, dar în acest caz aveți nevoie de doi litri în loc de unul.
Tip pentru noctambuli: dacă miezul unei nopţi fierbinţi de vară vă prinde la un film, în sufragerie, şi o senzaţie de uşoară foame vă dă ocol, nimic nu e mai indicat decât un castron de supă-cremă de roşii de la frigider. Vă va da energia necesară să duceţi filmul până la capăt şi va estompa un pic din vinovăţia că aţi mâncat la ore nepermise.
Gustooos! Multumim!