O poveste de succes din agricultura bio din India a fost premiată în Portugalia. Un milion de fermieri de aici au adoptat agricultura biologică

agribusiness, bio, agricultura naturala, India, premiu, Portugalia Sursa foto: El Pais

Nagendramma Nettem enumeră, zâmbind, cele 12 tipuri de semințe pe care le cultivă pe cele două hectare ale sale din satul Ghantapuram, în sud-estul Indiei. Rostite în limba telugu, sună aproape ca o melodie. “Mei, linte, floarea-soarelui, arahide și diverse plante oleaginoase. Ideea este că, dacă una moare din cauza unei plăgi, a inundației sau secetei, întotdeauna rămân celelalte. Reziliență, reziliență”, repetă ea într-un interviu pentru El Pais, la Lisabona.

Săptămâna trecută, această fermieră și mamă de familie de 38 de ani a zburat pentru prima dată în viața ei pentru a primi Premiul pentru Umanitate acordat anual de Fundația Calouste Gulbenkian în capitala portugheză, în numele proiectului de agroecologie Andhra Pradesh Community Managed Natural Farming (APCNF). Acest program de stat a reușit, din 2016, să facă un milion de mici fermieri din această regiune, îngrijorați de schimbările climatice, să adopte o metodă naturală de cultivare a pământului. Folosind reziduuri organice, reducerea lucrărilor solului, reintroducerea semințelor indigene și diversificarea culturilor, aceștia au reușit să își crească productivitatea și să întărească ecosistemul.

„Oamenii nu văd solul ca pe ceva viu, dar eu da. În el există deja tot ce este necesar. Cine îngrijește pădurile? Nimeni, se îngrijesc singure, nu-i așa? Pământul are deja tot ce îi trebuie”, insistă Nettem, strălucind într-un sari verde, violet și muștar. Femeia emană o forță și o înțelepciune autentice, care au transformat-o într-un formator pentru alți fermieri și un lider în comunitate. Într-o țară cu 120 de milioane de fermieri, programul din care face parte aspiră să ajungă la opt milioane de fermieri în următorii 10 ani și, de asemenea, va începe să se extindă în afara Indiei. Milionul de dolari de la premiul Gulbenkian va fi împărțit în mod egal cu pedologul Rattan Lal și inițiativa egipteană SEKEM, de asemenea pionieri în agricultura durabilă.

Întrebare: Locuiți într-o regiune afectată în special de secetă. Alternativa era să schimbați modul de cultivare sau să migrați?

Răspuns: Poate nu pentru mine, dar pentru copiii mei, da. Tinerii din sat nu văd agricultura ca pe un mod prosper de viață, dar de când acest proiect de agricultură naturală a început să fie implementat, am observat că terenurile sunt mai productive și mai rezistente, și speranța noastră este ca tinerii să rămână și să continue să cultive pământul. Știu că vom reuși.

Î: V-a fost greu să începeți de la zero și să reînvățați să cultivați?

R: Satul meu este într-unul dintre cele mai îndepărtate districte din Andhra Pradesh. Cultivam o grădină de 800 de metri pătrați și, la fel ca vecinii mei, depindeam de apa de ploaie. Lucrurile nu mergeau bine. Suferam constant din cauza secetelor puternice și uneori a inundațiilor. Noi, femeile din sat eram deja organizate de ani buni pentru a ne ajuta între noi și, într-o zi, un grup de oameni a venit în sat și ne-a explicat că ar putea exista o altă modalitate de a relaționa cu pământul nostru. Ne-au asigurat ne vor scădea costurile, producția va crește și vom simți rapid efectele pozitive asupra sănătății noastre și a ecosistemului.

Î: V-au convins?

R: Ei bine, m-am gândit de ce să nu încerc. Nu reușeam să ies din acel cerc al pierderilor și mi-am spus că poate aș putea schimba câteva lucruri. Ceea ce m-a convins în cele din urmă au fost argumentele referitoare la sănătate. Fiica mea cea mare, care avea 11 ani în acel moment, avea un nivel scăzut de hemoglobină în sânge și, de asemenea, își pierdea progresiv vederea. Am făcut-o în principal pentru ea. A fost un proces lent, a trebuit să curățăm solul și am avut nevoie de îndrumare și formare pentru a o face. De îndată ce am început să consumăm legumele produse natural, am început să simțim efectele pozitive asupra sănătății fiicei mele, care astăzi este foarte bine.

În India, suntem deja prezenți în 12 state și în afara Indiei am trezit interesul în aproximativ 45 de țări. Anul acesta vom începe proiecte și trainig-uri în Zambia, Rwanda, Indonezia, Mexic, Sri Lanka și Kenya.

Î: Alte familii din sat au adoptat această nouă modalitate de a cultiva?

R: La început doar câțiva, dar acum suntem deja peste 100 de familii. Unii dintre noi ne-am extins terenurile, eu, de exemplu, semăn deja pe două hectare. Înainte cultivam doar arahide, dar acum am peste 12 varietăți diferite: mei, linte, floarea-soarelui, arahide și diverse plante oleaginoase. Ideea este că, dacă una eșuează din cauza unei plăgi, inundații sau secete, întotdeauna rămân celelalte. Reziliență, reziliență.

Î: Și a fost rentabil?

R: Desigur. Vând o parte din producția mea sau o schimb și asta mi-a permis să îmi extind suprafața cultivată. În medie, fermierii din sat câștigă cu 50% mai mult.

Î: Acesta este un proiect condus în principal de femei?

R: În agricultura naturală participă atât femei, cât și bărbați, dar este adevărat că femeile au preluat conducerea programului în multe locuri. Nu este ceva ce s-a decis. Noi eram deja cele care se ocupau de terenuri înainte și suntem și acum. Soțul meu, de exemplu, văzând că terenurile nu aduceau profituri, și-a căutat de lucru ca șofer. Dar eu am continuat. Când am început cu agricultura naturală, el era foarte sceptic, dar acum a revenit să lucreze cu mine. Toată familia mea este implicată în munca pământului.

Solurile rezistă acum la perioade lungi de secetă. Chiar dacă nu plouă, recolta rezistă. Și dacă sunt inundații, apa se filtrează, nu stagnează, așa că rămâne cultura protejată.

Î: De ce acest program, care aparent este atât de simplu, dar evident, este de referință?

R: Cred că tocmai din acest motiv, pentru că este simplu. Orice fermier din lume poate să îl adopte. Nu depinzi de materiale sau de tehnici care vin din afară. Totul este disponibil în satul tău: bălegar și urină de animale, de exemplu, folosite ca îngrășăminte, costă zero și sunt la îndemâna oricui. În rezumat, costurile noastre au scăzut, riscurile s-au diminuat și randamentele au crescut. Cum să nu funcționeze ceva de genul acesta? Și, mai presus de toate, este un proiect legat de tradiția noastră, pentru că înainte, animalele și agricultura mergeau mână în mână.

Î: Cum face față agricultura naturală provocărilor climatice?

R: Solurile rezistă acum la perioade lungi de secetă. Chiar dacă nu plouă, recolta rezistă. Și dacă sunt inundații, apa se filtrează, nu stagnează, așa că rămâne cultura protejată. În plus, fiziologia plantelor se transformă și există frunze capabile să absoarbă apa din aer, așa cum fac cactușii. De exemplu, la sfârșitul anului trecut am avut un ciclon puternic, Michaung. Multe recolte au fost distruse de vânturile puternice, dar câmpurile noastre au supraviețuit. Este puterea armoniei cu natura: trunchiul copacilor noștri este mai puternic, rădăcinile sunt mai adânci.

Î: Aveți titlul de „campionă în agricultură” în cadrul programului. Ce înseamnă asta?

R: Acum formez alte persoane, le însoțesc când încep tranziția către agricultura naturală. Pentru că proiectul nostru se extinde. În India, suntem deja prezenți în 12 state și în afara Indiei am trezit interesul în aproximativ 45 de țări. Anul acesta vom începe proiecte și formări în Zambia, Rwanda, Indonezia, Mexic, Sri Lanka și Kenya.

Î: De ce este important acest premiu?

R: Noi dorim să inspirăm pe alții și acest premiu ne va ajuta cu siguranță. În plus, banii premiului ne vor facilita extinderea în aceste șase țări în care avem deja planuri de a lucra împreună. Premiile în sine nu sunt importante, dar efectele lor, da. Sperăm ca mulți fermieri să adopte această metodă și ca mama natură să continue să se întărească. Pentru că este un sistem care funcționează. Oamenii nu văd solul ca pe ceva viu, dar eu da. Pământul are deja tot ce îi trebuie. Cine îngrijește pădurile? Nimeni, se îngrijesc singure, nu-i așa? Ei bine, în terenurile noastre se întâmplă ceva similar.

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:

Sursa foto: El Pais

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *