Ți-ai luat ulei de măsline din Grecia în canistră? Somelierul Geo Dobre, avertisment pentru români: „Ai mult mai mari șanse să iei ceva necontrolat”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Pentru mulți români, uleiul de măsline cumpărat direct din Grecia, de la un localnic sau de la o mică gospodărie, are din start reputația unui produs mai bun decât cel cumpărat dintr-un supermarket din România. Vacanța, imaginea producătorului local și ideea de produs „luat direct de la sursă” pot crea însă o impresie care nu are întotdeauna legătură cu calitatea reală a uleiului.

Într-un interviu pentru G4Food, filmat în crama de ulei de măsline Măslinescu, Geo Dobre, somelier în ulei de măsline și fondator Măslinescu, explică de ce simplul fapt că un ulei este cumpărat din Grecia, direct de la localnici, nu reprezintă o garanție a calității și de ce trasabilitatea contează atât de mult.

„Ai mult mai mari șanse să iei ceva necontrolat”

Întrebat de G4Food despre uleiul de măsline pe care românii îl cumpără în timpul vacanțelor din Grecia, direct de la localnici, Geo Dobre vorbește despre unul dintre cele mai răspândite mituri legate de acest produs: ideea că, dacă este cumpărat „de acolo”, uleiul este automat mai bun.

„Este mitul ăsta al faptului că dacă cumperi de acolo este mai bun. Ai mult mai mari șanse să iei ceva necontrolat și chiar problematic dacă cumperi de acolo, decât dacă îl cumperi din supermarketul românesc. Măcar din supermarketul românesc a trecut măcar prin niște analize, a trecut prin ceva. Chiar dacă e vechi, chiar dacă sunt ascunse niște lucruri, are totuși o mică trasabilitate. Știi măcar cine l-a produs și în ce fabrică. Acolo, în Grecia, nu prea știi ce iei.”

Potrivit somelierului, problema nu este că uleiul cumpărat direct din Grecia nu ar fi de calitate. Problema este că, în cazul unui produs cumpărat fără o etichetare și o trasabilitate clare, consumatorul are mai puține informații despre ceea ce se află, de fapt, în recipient.

„Și da, poți să zici că am luat de la respectivul domn sau doamnă de 10 ani de zile și știu că e foarte bun. Dar comparat cu ce? Pentru că aici este, de fapt, problema pe care o întâlnesc eu foarte des în România”, explică somelierul.

De ce românii au impresia că „uleiul grecesc” are un anumit gust

Un alt aspect important este legat de soiul de măslină. Geo Dobre spune că o mare parte din uleiul produs în Grecia provine dintr-un singur soi, Koroneiki, iar consumatorii români ajung astfel să asocieze acel profil de gust cu uleiul de măsline în general.

„Oamenii se duc în Grecia unde undeva la 60-70% din tot uleiul de acolo este făcut într-un singur soi, care se numește Koroneiki și gustul este similar”, spune el.

În plus, spune Geo Dobre, există și un factor psihologic. Atunci când cumpără ulei în timpul unei vacanțe, consumatorul nu îl evaluează neapărat cu aceeași atenție cu care ar face-o într-un context de degustare.

„Pe lângă asta, oamenii sunt într-un mood de vacanță și atunci nu sunt foarte atenți la niște lucruri. Dacă te bucuri de gusturi, de peștele ăla foarte bun, proaspăt, nu ești foarte atent, de fapt, la cât de bun e uleiul ăla de măsline”, explică el.

Iar această experiență se poate transforma ulterior într-o concluzie greșită: că uleiul de măsline trebuie să aibă un singur tip de gust.

„Veniți în România, oamenii cred că acel ulei din Koroneiki este singurul gust de ulei care există. Și când le spun oamenilor: stați așa, că mai sunt peste 600 de alte soiuri, cu gusturi total diferite…”, spune Geo Dobre.

Peste 600 de soiuri de măsline și profile de gust diferite

Pentru un consumator obișnuit, diferențele dintre soiurile de măsline pot fi greu de intuit până în momentul în care uleiurile sunt gustate comparativ. Tocmai de aceea, degustarea este una dintre metodele prin care Măslinescu încearcă să îi ajute pe consumatori să înțeleagă diferențele dintre uleiuri.

„ Au trecut pe la noi peste 1.000 de oameni până la momentul ăsta la degustări. Oamenii sunt toți: «Nu am știut că uleiul de măsline poate să aibă un astfel de gust. Eu știam gustul uleiului de măsline cu totul altul»”, povestește fondatorul Măslinescu.

Una dintre metodele folosite este comparația directă între uleiuri.

„De cele mai multe ori dăm o comparație. Dăm un ulei, de cele mai multe ori grecesc sau din supermarket, și imediat ajungem să ne dăm seama de diferența teribilă de gust. Adică, în momentul în care dai un ulei de bună calitate versus acel ulei grecesc pe care ei îl știu sau îl cumpără, imediat zic: «Nu am știut că am consumat ceva atât de prost până acum»”, spune Geo Dobre.

Iar concluzia lui este simplă:

„Nu îți dai seama până nu compari direct.”