Multe restaurante din România au trecut în meniu: biban de Marea Neagră, ba chiar unele dintre ele îl trec ca fiind autohton. Din păcate, situația nu e chiar așa cum o prezintă chefii sau chiar distribuitorii de pește care din când în când „mai fac și pe prostii”.
Bibanul de Marea Neagră sau lupul de mare sau lavracul (Dicentrarchus labrax) este un pește prins destul de rar în largul coastelor românești. În primul rând flota noastră de pescadoare este decimată: în jur de 30 de nave, de stat sau private, mai întind azi plasele în Marea Neagră. Pe timpuri România avea chiar și flotă de pescuit oceanic care activa în apele unor țări africane. În al doilea rând nu este un pește chiar frecvent ceea ce îl transformă într-un pește scump sau foarte scump și nu are continuitate, adică nu se asigură un necesar zilnic de saturare a pieței încât un restaurant să își permită să îl țină în meniul à la carte. „Fiind o specie rară nu prezintă interes pentru pescuitul industrial”, scrie profesorul Vasile Oțel, de la Institutul Național de cercetare-dezvoltare Delta Dunării Tulcea în volumul Atlasul Peștilor.
Inclusiv lucrările de extindere a plajelor au afectat hectare de ecosistem acvatic și populațiile pe pești din apropierea coastei s-au deplasat în alte zone. „Peştele se duce mai în larg, la adâncimi mai mari, noi nu avem capacități de pescuit, adică avem circa 20 de mici vaporașe”, declara, pentru ProTV, Sorin Mănăilă, președintele federației Romfish. Prin urmare chiar și aprovizionarea cherhanalelor de pe litoral, care e făcută de pescari cu bărci mici, e în pericol.
Veștile bune vin de la Institutul de Cercetări Marine al României, care își dorește să aclimatizeze bibanul de mare (cel mediteranean, originar din marea Adriatică) și la noi. În această primăvară a fost adus un lot de 200 de exemplare care vor fi monitorizate pentru a se stabili dacă se pot adapta, dacă înregistrează stres și dacă vor crește și se vor înmulți.
G4Food a vorbit cu Daniel Voinea, administratorul grupului de Facebook „În coadă de pește”, unul dintre cele active și profesioniste grupuri de social media de profil, care ne-a explicat cum de acest pește apare totuși pe meniurile de la noi. Daniel Voinea pregătește un volum cu și despre peștii de la noi numit „Cartea Peștilor” și îi puteți urmări postările la subiect după #carteapestilor atât pe Facebook cât și pe Instagram.
„Consumatorii sunt în continuare prea puțin informați pentru a discerne în fața unui meniu de restaurant care este probabilitatea ca ceea ce este scris, mai mult sau mai puțin explicit, să fie și adevărat. Mulți au început să consume pește (și fructe de mare) nu pe litoralul nostru, ci pe la bulgari, turci și mai ales pe la greci, ca atare își doresc aceleași lucruri și în meniurile de la noi, fiind chiar dispuși să accepte și ceea ce este imposibil, de fapt, respectiv ca o specie care se capturează atât de rar, ca lavracul, să fie ceva ce poți comanda nu doar la Mamaia și Vama Veche, ci și în București. E o eroare colectivă și participativă între vânzător, restaurant și client. Eu când merg în vacanțe merg și la pescării, sau direct la pescari; am văzut lavrac sălbatic (un singur exemplar!) doar undeva la o pescărie din Kavarna și costa mai mult decât oricare altă specie, inclusiv pălămida, calcanul sau lufarul mare. E adevărat, doar un consumator antrenat poate deosebi un pește de captură de unul provenit din acvacultură. Având în vedere că lavracul de acvacultură este un produs ieftin și eficient economic, ar trebui marketat ca atare, în loc să-I compunem biografii romanțate”, ne-a explicat Daniel Voinea.
