foto: mochaorigins.com
Cu mult înainte de a fi servită în ceașcă, cafeaua era folosită ca ingredient cosmetic și medicinal în cultura arabă medievală. În Evul Mediu, aceasta nu era o băutură, ci un produs aromatic utilizat pentru igiena personală. Documente istorice din perioada secolelor IX–XII descriu cafeaua ca un detergent pentru mâini, folosit mai degrabă ca dezinfectant sau, cel mult, ca săpun parfumat datorită aromei sale, relatează ediția italiană a revistei Food and Wine.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Bunk – un produs pentru mâini
Consumul de cafea ca băutură caldă s-a răspândit abia din secolul al XV-lea. Potrivit dr. Feruglia, în lucrarea sa A Rich and Tantalizing Brew: A History of How Coffee Connected the World, cu câteva secole înainte, în tratatele arabe de medicină și botanică circula un ingredient numit bunk, asemănător ca aspect cafelei moderne. Acesta era folosit pentru curățarea mâinilor, datorită proprietăților sale aromatice.
Tratatul Jawāhir al-ṭīb al medicului abbasid Ibn Māsawayh (sec. al IX-lea) menționează această substanță importată din Yemen, folosită pentru parfumarea și curățarea mâinilor. Utilizarea bunk-ului a continuat timp de mai multe secole, fiind menționată și în alte lucrări celebre rămase în istorie: a lui al-Rāzī, Ibn Sīnā (Avicenna) și Ibn al-Jazzār. Rețetele amestecau bunk cu condimente și coji de citrice, rezultând mixuri numite bunk muḥammaṣ, servite la finalul meselor ca gest de ospitalitate – similar cu șervețelele umede din restaurantele de astăzi.
Poetul Kushājim îl descria ca o pudră brună și fină, asemănătoare mușchiului, care „șterge mirosurile grase ale mâncării” și „se întinde pe mâini ca mătasea”. Se presupune că aceasta provenea din coaja boabelor de cafea, qishr, folosită și astăzi în anumite preparate.
De la igienă pentru puțini la băutură planetară
Tranziția cafelei de la produs de igienă la băutură s-a produs în secolul al XV-lea, mai întâi în rândul culturii sufiste din Yemet, unde era apreciată pentru efectele sale în timpul perioadelor nocturne de veghe din timpul ritualurilor. Este pentru prima dată menționată introducerea cafelei în tratatul Umdat al-ṣafwa fī ḥill al-qahwa din 1558, de către liderul religios sufi sheikh-ul al-Dhabḥānī, inspirat de practicile etiopiene unde consuma deja, la nivel local.
Odată cu apariția săpunurilor moderne, funcția de igienizare a cafelei a fost uitată. Totuși, astăzi mai există reminiscențe ale ei: cafeaua în pudră se folosește pentru a absorbi mirosurile din frigider sau pentru a îndepărta mirosul de usturoi sau pește de pe mâini – un ecou discret al unei vechi tradiții.
