Foto: Dreamstime
Astăzi, 1 noiembrie, este marcată Ziua Mondială a Veganismului. Acest curent a câștigat teren în ultimii ani, în special pe fondul creșterii numărului de pacienți cu diferite forme de cancer, în mare parte asociate cu alimentația de tip occidental. De altfel, bazată pe alimente ultraprocesate, sare, grăsimi și zahăr în exces, pare a fi cea mai nesănătoasă dietă, mai multe tipuri de boli cronice fiind asociate acestui tip de dietă.
Unii, numiți pe nedrept „nostalgici”, spun că în trecut nu erau atâtea boli cronice sau grave precum cancerul, însă dacă e să privim în trecut, și alimentația era diferită. În special la țară, acolo unde înainte de industrializarea adusă în forță de comunism trăia peste 75% din populația țării, alimentația era una pe care azi, veganii (și nu doar ei) ar adopta-o. Bătrânii care mai trăiesc spun că mâncarea de bază era porumbul (deci fără gluten), carne mâncau doar duminica, iar ceea ce puneau în farfurie era, în general, cultivat sau crescut în propria ogradă.
Pentru țăranul român, mâncarea „de dulce”, adică alimente ce provin de la animale (carne, lactate, ouă) puteau fi consumate în afara perioadelor de post. Însă erau suficient de puține pentru a fi consumate doar ocazional, chiar și în afara postului.
Astăzi, veganii au o gamă variată de produse vegetale, inclusiv lapte vegetal, carne vegetală. Însă în trecut, varietatea de alimente vegane, sau „de post”, cum se numeau atunci, era mult mai redusă.
Mălai, cartofi și fasole, mâncare de bază
Etnologul maramureșean Pamfil Bilțiu vorbește despre felul în care se mânca odinioară în vomlumul al III-lea din „Valea Cosăului”, pe care l-a semnat alături de Maria Șerba și Maria Bilțiu.
Astfel, ei arată că porumbul și grâul era alimentul de bază, până la jumătatea secolului trecut. Pâinea de mălai se cocea pe vatră, pe frunze de varză sau pănuși de mălai.
De asemenea, cartoful era cultivat în fiecare ogradă și era aliment de bază, mai ales că putea fi păstrat peste iarnă. La fel, fasolea era utilizată în bucătăria țăranului român, fiind, de asemenea, ușor de păstrat peste iarnă.
În ce privește carnea, cea de porc era preferată. Orice gospodar ținea un porc pe care îl tăia în preajma Crăciunului și făcea diferite preparate din carne. Cârnații și caltaboșii, toba, dar și slănina sau jumările de porc se găseau în orice bucătărie. Șoldul de porc, fiind o bucată mare de carne, era pusă la afumat, astfel fiind păstrată peste iarnă.
De altfel, și legumele precum fasolea verde sau ciupercile, care atunci erau culese din pădure doar de către cunoscători, erau puse la uscat sau la borcan, pentru a fi păstrate pentru iarnă, în lipsa congelatoarelor. „Ciorbele din carne de porc se prepară cu fasole sau păstăi uscate (mazăre cu ciont) sau cu cartofi. Ciolanul afumat se punea şi în oala cu sarmale, pentru gust. Slănina era consumată afumată, fie cu brânză, cu coade de ceapă (ceapă verde, n.r.), sau friptă, cu mămăligă. De asemeena, în ciorba de salată sau de varză, având cea mai largă utilizare”, mai arată autorii volumului.
Alimentație sănătoasă, fără noțiuni despre veganism
Fără noțiuni de nutriție, oamenii avea patru mese pe zi, dar numai una era mai consistentă. Mai mult, după ce mâncau, luau o pauză pentru digestie, fără să o numească altfel. Asta spre deosebire de cei care lucrează la birou și mănâncă în fața calculatorului.
Masa de duminică era foarte importantă și aduna toată familia la un loc. Nimeni nu mânca până după ce se întorceau de la biserică și era servită carne sub diferite forme. Fie în sarmale, fie carne de pasăre care a fost sacrificată din ograda proprie și gătită cu o zi înainte. De altfel, carnea era predominantă la mesele festive precum cele de sărbători, după ce postul era ținut cu sfințenie.
Ziua Mondială a Veganismului este marcată, începând din 1994, în fiecare an, pe 1 noiembrie. Conform VeganSociety, „veganismul este o filozofie și un mod de a trăi care urmărește să excludă – în măsura în care este posibil – toate formele de exploatare și cruzime față de animale pentru hrană, îmbrăcăminte sau orice alt scop și, prin extensie, promovează dezvoltarea și utilizarea alternativelor fără animale în beneficiul animalelor, al oamenilor și al mediului. În termeni dietetici, aceasta denotă practica de a renunța la toate produsele derivate integral sau parțial din/ de la animale.”
