FOTO: Captură video Youtube
În regiunile aride și montane ale Afganistanului, păstrarea alimentelor a devenit, de-a lungul secolelor, o artă. Printre metodele tradiționale care s-au transmis din generație în generație se remarcă tehnica păstrării strugurilor în vase de lut. Această metodă ingenioasă nu doar că prelungește durata de consum a fructelor, dar susține și un întreg sistem agricol și comercial în zonele rurale.
Strugurii sunt una dintre culturile importante din Afganistan, iar păstrarea lor pe termen lung este o necesitate, având în vedere climatul cald și lipsa infrastructurii moderne de refrigerare în multe zone.
Procesul începe cu selecția atentă a boabelor. Se aleg doar struguri sănătoși, fără urme de lovituri sau mucegai. După recoltare, sunt lăsați să se usuce ușor la umbră, reducându-se astfel umiditatea superficială care ar putea favoriza fermentarea.
Rolul vaselor de lut
Meșteșugarii locali confecționează vase de lut în diferite forme și dimensiuni, în funcție de nevoile gospodăriei. Aceste recipiente sunt apreciate pentru capacitatea lor de a menține o temperatură constantă și pentru ventilația redusă, care previne uscarea sau fermentarea prematură a fructelor.
După ce sunt confecționate și uscate, vasele sunt umplute cu struguri așezați în straturi. Uneori, între straturi se adaugă o cantitate mică de sare sau alte substanțe naturale, pentru a preveni apariția mucegaiului. Recipiente sunt apoi sigilate ermetic, folosind capace de lut sau materiale textile impregnate cu ceară ori argilă, și depozitate în încăperi subterane, unde temperaturile sunt constante.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Vasele specifice în care se păstrează strugurii se numesc „kanga”, sunt făcute din noroi și arată ca o pâine. În interior însă, strugurii se pot păstra proaspeți până la șase luni.
De la conservare la valorificare
Această metodă de păstrare este doar începutul unui lanț mai lung de valorificare a strugurilor în culturile afgane. După perioada de depozitare, o parte dintre struguri sunt consumați proaspeți, în timp ce alții sunt transformați în stafide. Procesul de uscare naturală, realizat în mod treptat, intensifică dulceața fructelor. Stafidele obținute sunt apoi vândute pe piețele locale și internaționale.
În unele regiuni, strugurii sunt folosiți și pentru producerea sucurilor naturale sau a vinului tradițional, în special în zonele în care viticultura are rădăcini istorice. Aceste băuturi pot fi destinate atât consumului familial, cât și vânzării.
Dincolo de utilizarea alimentară, strugurii ocupă un loc important și în medicina tradițională afgană. Se consideră că au proprietăți digestive și antioxidante, iar în combinație cu alte plante, pot fi folosiți în tratamente naturale.
Exportul de struguri și de produse derivate contribuie la economia locală, iar metodele tradiționale de conservare – cum este utilizarea vaselor de lut – susțin acest proces printr-un model sustenabil și ecologic.
Tehnica păstrării strugurilor în vase de lut este mai mult decât o soluție de conservare. Este o punte între trecut și prezent, între natură și ingeniozitate. Într-o lume în care sustenabilitatea devine tot mai importantă, astfel de practici pot oferi inspirație și pentru alte comunități, demonstrând că tradiția poate merge mână în mână cu eficiența.
Vasele de lut: artă, utilitate și tradiție
În multe sate din Afganistan, realizarea vaselor de lut nu este doar o activitate economică, ci o parte a identității culturale. Aceste vase sunt realizate manual de meșteșugari care au învățat meseria de la părinți și bunici.
După ce argila este extrasă din zonele din apropierea râurilor sau a dealurilor, este curățată de impurități și lăsată la „maturat”. Este procesul prin care se menține umedă timp de câteva zile, pentru a-i îmbunătăți maleabilitatea. Apoi lutul este frământat manual sau cu ajutorul unor unelte rudimentare. Scopul este de a elimina bulele de aer și de a obține o textură uniformă. În unele cazuri, se adaugă nisip fin, paie sau cenușă vegetală pentru a-i crește rezistența.
Modelarea vaselor se face adesea fără roată de olar. Stratul de lut este modelat și ridicat manual, până când se obține forma dorită. După uscarea completă, vasele sunt arse în cuptoare de pământ sau în vetre deschise, la temperaturi moderate, între 600–900 °C. Arderea poate dura câteva ore, iar controlul temperaturii se face empiric. Acest proces conferă lutului durabilitate, dar păstrează și o anumită porozitate — esențială pentru funcția de conservare a fructelor. Vasele rezultate sunt rezistente, dar permit o ventilație minimă, prevenind acumularea excesivă de umiditate și păstrând un climat stabil în interior.
În unele regiuni, familiile de olari au tradiții de secole și joacă un rol esențial în economia locală. În schimbul vaselor pot primi produse agricole, servicii sau bani, în funcție de sistemul de troc sau de piața locală.
