Sursa foto: colaj foto Pexels și Agrobro.ro
O echipă de cercetători de la UQAC, Universitatea din Québec, Chicoutimi,( UQAC), recomandă interzicerea folosirii foliilor de plastic biodegradabile, în culturile de câmp, până când se găsesc soluții mai durabile.
Cercetătorii au studiat impactul foliilor de plastic translucide, cunoscute și sub numele de oxo-degradabile, după ce au observat o creștere de 90% a utilizării lor, în doar șapte ani, în special pentru silozurile de porumb.
Rezultatele studiului au indicat faptul că, “din punct de vedere al mediului, utilizarea acestui tip de plastic ar putea cauza probleme semnificative prin acumularea în sol, sedimente, apă și organisme vii, printre altele”.
Acesta este primul studiu care a examinat timpii de descompunere a acestor mulci de plastic biodegradabili, în condiții climatice de sol în regiunea Saguenay-Lac-Saint-Jean, precum și efectele ecosistemelor acvatice, potrivit lebulletin.com
Deși prezentate ca biodegradabile, aceste materiale plastice se degradează parțial sau lasă microplastice în sol după utilizare.
Echipa de cercetători a observat, în teren, că macro-fragmentele au fost găsite în câmpurile dedicate silozului de porumb.
Mulcii de plastic biodegradabil nu s-au descompus nici în 60 de luni!
Acestea au fost găsite la adâncimi de până la 30 de centimetri, chiar și după 60 de luni, după ce ultimul mulci de plastic a acoperit solul. „Mai rău, macro-fragmentele expuse după 60 de luni au prezentat foarte puține semne de degradare”, au remarcat cercetătorii, confirmând rezultatul studiilor anterioare privind descompunerea acestor materiale plastice.
Impactul este semnificativ, deoarece poate avea consecințe asupra sănătății solului, sănătății animalelor (și, prin extensie, a sănătății umane) și mediilor acvatice.
Din punct de vedere al solului, prezența materialelor plastice ar avea un impact asupra agregatelor și porozității solului, asupra capacității de a reține nutrienții și, invers, de a reține contaminanții. De asemenea, se spune că dăunează microorganismelor din sol și râmelor.
În plus, fragmentarea particulelor de plastic din sol eliberează plastifianți ftalați în mediu, despre care se știe că reduc randamentul culturilor. Rădăcinile sunt capabile să asimileze ftalații, care sunt perturbatori endocrini.
Acestea sunt apoi ingerate de vacile de lapte și ajung să se găsească în grăsimea și laptele produs de vacă și, în cele din urmă, în produsele lactate procesate, cum ar fi untul și brânza.
Ftalații din materiale plastice se găsesc și în mediul acvatic cu efecte care sunt resimțite asupra faunei și florei. De asemenea, mărgelele de microplastic tind să se acumuleze în bazinele hidrografice.
Confruntați cu aceste constatări, cercetătorii recomandă oprirea imediată a utilizării acestor materiale plastice. Acestea încurajează dezvoltarea de alternative la silozul de porumb, pentru a satisface nevoile producătorilor de lapte.
Pe termen mediu, companiile de semințe ar putea fi chemate să dezvolte hibrizi cu UTM-uri mai mici, în timp ce ar trebui depuse alte eforturi pentru a dezvolta un mulci 100% biologic, fără compuși chimici dăunători mediului și culturilor.
Până acum, utilizarea foliilor de plastic biodegradabile era promovată ca o soluție la poluarea cu plastic. Totuși, termenul „biodegradabil” s-a dovedit că poate fi însă înșelător, deoarece procesul de descompunere depinde de condiții specifice, cum ar fi prezența oxigenului, umiditatea, temperatura sau tipul microorganismelor.
Unele folii etichetate ca biodegradabile necesită condiții industriale de compostare pentru a se descompune complet (temperaturi ridicate și mediu controlat).
În medii naturale, cum ar fi solul sau apa, aceste materiale pot să nu se descompună rapid, comportându-se similar plasticului convențional.
Cert este că, dacă folia biodegradabilă ajunge în gropi de gunoi, fără oxigen, aceasta poate emite metan (un gaz cu efect de seră).
În unele cazuri, folii etichetate ca biodegradabile conțin microplastice, care pot rămâne în mediu chiar și după degradare parțială.
