Sursa foto: G4Food
Prepararea mâncării, la ceaun, pe pirostii, la foc de lemn de fag, este încă un obicei păstrat în localitatea Polovragi, din județul Gorj, chiar dacă locuitorii au la dispoziție o sală de mese comunală, gestionată de Primărie, și serviciile de catering private au luat avânt.
Meniul pentru o masă de pomenire, de pildă, cuprinde un aperitiv, cu brânză, mezeluri și măsline, urmat de ciorbă de pasăre, de sarmale, de tocan de oaie și de cozonac.
Mâncărurile sunt pregătite în gospodărie, în ceaune speciale. Tocanul de oaie este o mâncare specifică satelor de păstori din Nordul Gorjului, constând în fierberea cărnii în seul propriu, cu un mic adaos de apă, fără legume, verdețuri sau alte condimente, în afară de sare.
Originea tocanului se pierde în îndepărtatele vremuri ale transhumanței: carnea fiartă în seul propriu era băgată apoi în burta oii și menținută până iarna, când era mâncată pe câmpurile reci, îngropate în zăpadă, fără să mai fie încălzită, uneori. I se mai spune și sloi.
Tocanul de oaie este gătit și pus pe masă și la evenimente cu încărcătură religioasă: botezuri, nunți, mese de pomenire.
Pe lângă semnificația religioasă și valoarea culinară, mesele acestea colective au și un rol social: adună laolaltă vecinii și rudele, pentru a petrece împreună. Sunt specifice unor comunități rurale care și-au păstrat coeziunea, de la epocă la alta, de la un sistem politic la altul.
