Ok. Hai să spunem că zilele acestea ai uitat tot ce mai scriu eu pe aici despre cumpătare și avantajele mâncatului puțin și ai exagerat. Fie că a fost vorba de cozonac, fie de salata de boeuf, fie de friptura un pic cam grasă… ceva, ceva ai găsit tu ca să îți placă și să mănânci și iar să mănânci.
Dacă ești un pic supărat pe tine, te înțeleg și sunt de acord cu starea asta.
Dacă ești un pic mai mult supărat pe tine, hai să-ți spun câteva vorbe ca să-ți vină inima la loc.
Este normal să mai obosim. Să obosim să urmăm reguli. Să obosim să ne controlăm. Să obosim să nu facem ceea ce simțim. Până la urmă, să faci tot ceea ce îți trece prin cap este privit ca o nebunie în societatea modernă. Te-ai abținut să nu-i răspunzi mamei la remarci acide, ai obosit să nu poți mânca și tu o masă cap coadă deoarece trebuie să te ții după copil, ai obosit să-i tot spui câinelui să nu mai latre la invitați, ai obosit să te abții să mai dai o comandă online. Este perfect normal ca atunci când intră salata de boeuf pe ușă sau icrele cu ceapă verde să simți că prinzi curaj și să vrei să intri în vorbă cu ele. Mâncarea ține loc de lac pentru înecat frustrări sau loc de dat cu capul în perete.
Mâncarea ta extra de zilele acestea nu e un semn că odată întors acasă – sau perioada asta de vacanță încheiată – vei continua în același ritm. De fiecare dată când exagerăm ne temem că am stricat ceva fundamental, voința. Depinde de tine dacă episodul ăsta o să se transforme într-un serial fără sfârșit sau într-un film cu 2-3 episoade și atât. Hai, nu mai fi așa bosumflat pe tine și reia prietenia cu tine însuți. Altul mai bun mama nu face!
Să te vezi iar în postura de copil la casa părintească poate fi copleșitor din punct de vedere emoțional. Apasă butoane mai vechi și te reduce la dimensiunea copilului de odinioară. Asta ne face să fim iar copiii cuminți care nu vor să-și supere părinții și care mănâncă tot din farfurie. Iar dragostea multor părinți se manifestă (doar) prin nenumărate farfurii și sacoșe cu mâncare. Generația mea a primit de multe ori în locul unui „îmi pare rău că te-am certat” sau „îmi lipsești” o farfurie cu clătite mâncate în liniște. Într-o liniște care apasă pe umeri și lungește astfel gâtul ca să încapă tot mai multe clătite.
Cât ai mâncat de Paștele ăsta nu are nicio legătură cu numărul kilogramelor tale de Crăciun. Mai e mult până atunci și mai ai nenumărate ocazii să slăbești și să pui la loc kilogramele pierdute. Important pentru tine e dacă totuși o să ai un progres în tot jocul ăsta. Șmecheria e să simți că totuși construiești ceva în tine.
Mâine ar cam trebui să fie cam ultima zi de mâncat mai mult, mai anapoda, decât programul tău obișnuit. Nu mai lua cu tine resturi de la masa de Paște. Hai că ți-ai făcut destule pofte. Nu mai petrece și săptămâna asta, deoarece pe urmă o să-ți vină greu să dai jos cele 4-5 kg acumulate.
După o masă copioasă, cea mai proastă strategie este să dai drumul la televizor sau să te culci. Ia să-ți propui tu să cumperi niște lămâi din cealaltă parte a orașului, mergând pe jos. Sau de undeva de la o oră de mers pe jos distanță, ideal două (dus și întors). Ia-ți o sticlă de apă la tine (plată, că n-ai loc în stomac și de bulele de aer) și ieși și miroase trandafirii/țevile de eșapament/orice ai în jurul tău.
Excesul de energie primit acum de sărbători se poate echilibra în zilele următoare prin mâncat mai puțin. Vedeți cu masa de seară ce faceți. Poate o înlocuiți cu niște chefir sau iaurt de băut.
Făinoasele și zahărul mâncat zilele astea, mai ales dacă ați făcut pauză de la ele anul ăsta, vin la pachet cu retenție mare de apă. Da, exact, nu v-ați îngrășat chiar 5 kg – e posibil vreo două să fie apa captivă reținută de carbohidrații mâncați. Cozonacul, bată-l vina! Keep calm and drink some more water!
Jur că nu înțeleg persoanele care nici nu ajung bine acasă din vacanța de sărbători și se reped la cântar. Acu, serios, chiar nu știți cum să vă stricați ziua? De ce țineți voi musai să aflați ceva rău despre voi? Vă ajută dacă pe lângă cele cinci bâte date în cap să mai vină și a șasea? Cântarul poate să mai aștepte 2-3 zile, vă asigur!
Oamenii se schimbă cu greu sau deloc. De obicei, deloc. Pe parcursul vieții învățăm să jonglăm cu noi, cu tot ce am fost și suntem și încercăm să scoatem din noi versiuni mai bune. Dacă aveți o slăbiciune pentru mâncare sunt șanse foarte mari să recidivați în contexte care implică multă mâncare la liber. Dacă mai apare și trigger-ul emoțional, e totul deja stabilit. E ok, nu e nimic rău în asta. Bucuria ar fi dacă recidiva ar fi mai puțin lată decât în anii trecuți și dacă am face totul conștienți de ce ni se întâmplă.
Indiferent cât de elementar ar suna asta, mâncarea rămâne una dintre cele mai la îndemână bucurii pe care ni le putem aduce. Și cei mai serioși oameni pe care îi știu au o lacrimă în colțul ochiului când zăresc o bucățică de cârnăcior cu ou și mămăliguță alături sau un cozonac cald ca cel făcut de mama.
Zero regrets, my friend! E bine să știi câteodată că strămoșii tăi sunt toți acolo în tine, că începutul tău ca om rămâne baza la tot ce te chinui tu să construiești peste…
Vezi aici podcasturile G4Media „Fântâna de sănătate” cu Tania Fântână.
