foto: careerride.com
În Italia a intrat în vigoare în luna iulie o taxă aplicată băuturilor care conțin zahăr adăugat, similară celor din alte țări, inclusiv România, unde o taxă similară se aplică din 2024. Însă mai multe voci au început să pune problema dacă nu cumva ar fi necesară și o taxă pe produsele care conțin cantități excesive de grăsimi nesănătoase, categorie în care intră foarte multe alimente industriale ultraprocesate.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Discuțiile pe acest subiect în mediile academice sunt vechi, dar până acum, o taxă pe grăsimile în exces în Europa a fost introdusă doar în Danemarca, însă măsura a fost ulterior abolită.
Zahărul și grăsimile saturate sunt considerate de către specialiști principalele cauze ale obezității, care aduce după ea cunoscutele probleme de sănătate, în primul rând cele cardiovasculare. Cu alte cuvinte, ar fi vorba tot un fel de „taxă pe viciu”, ca și în cazul alcoolului și tutunului.
Astfel de taxe au în general ca obiectiv descurajarea consumului, în favoarea unor alegeri alimentare mai sănătoase și a schimbării obiceiurilor de consum. Nu este doar o chestiune de sănătate individuală, ci și de politici publice, dat fiind că acest tip de afecțiuni cronice pun presiune pe sistemele sanitare.
În Italia, consului de grăsimi în exces este o problemă mai extinsă la nivelul populației decât zahărul în exces
Taxe pe băuturile care conțin zahăr sunt în vigoare și în Marea Britanie, Franța sau o serie de state ale federației SUA. Însă nu și pe produsele cu grăsimi în exces. În Italia, chestiunea a fost ridicată recent de publicația independentă lavoce.info, care a oferit date privind nivelul de consum în ceea ce privește grăsimile saturate, cuprinse într-un studiu propriu.
„Combinând date privind consumul alimentar al adulților italieni colectate de Istat (Institul de Statistică – n.r.), informații nutriționale furnizate de Institutul European de Oncologie (Ieo) și estimând un sistem complet al cererii, studiul nostru „Sugar versus Fat: the Case for a Saturated Fat Tax in Italy” arată că, în Italia, consumul de zaharuri adăugate în rândul adulților depășește pragul critic definit de Organizația Mondială a Sănătății de 30 de grame pe zi doar în categoria de persoane cu venituri mai mari, în timp ce consumul de grăsimi saturate depășește limita pentru toate categoriile de venit”, notează sursa citată.
Greu de înlocuit grăsimile în obiceiurile de consum
Rezultatul studiului făcut de publicație sugerează că, în contextul italian, o taxă pe grăsimile saturate ar putea avea o justificare mai solidă decât o așa zisa sugar tax, în scopul reducerii riscului de obezitate, boli metabolice și cardiovasculare și a costurilor sociale asociate acestora, deoarece ar reflecta mai bine specificitățile obiceiurilor alimentare naționale.
De exemplu, o creștere de 1% a prețului cărnii procesate ar produce o creștere de 0,06% a consumului de legume, 0,12% a consumului de fructe și 0,21% a consumului de cereale. Cu un cost lunar suplimentar de circa 11 euro de persoană, dar cu o economie a sistemului sanitar de circa 5 euro per capita, scrie publicația.
Analiza sugerează că o taxă pe grăsimile saturate ar aduce venituri fiscale considerabile, dar pentru consumatorii italieni, pe termen scurt, ar implica costuri mai mari decât beneficiile. Motiv pentru care nimeni nu este dispus să își asigure costul politic al unei astfel de măsuri benefice pentru sănătate.
Danemarca a renunțat la fat tax din cauza lobby-ului dinspre industrie
Conform informațiilor publice existente, prima țară din lume care a implementat o astfel de taxă a fost Danemarca, la momentul octombrie 2011, pentru alimentele cu mai mult de 2,3% grăsimi saturate. Taxa percepea 16 coroane daneze (DKK) pe kilogram de grăsimi saturate, afectând produse precum untul, carnea și lactatele.
Ea a fost abolită după circa un an de zile, pe fondul îngrijorărilor privind impactul economic dar și a presiunilor industriei. Criticii măsurii au susținut că taxa avea niște vicii încă din felul în car fusese concepută și era dificil de administrat.
Mai mult, perioada scurtă cât a fost aplicată nu a dat posibilitatea unor calcule de impact relevante, din perspectivă medicală. Însă a reușit să demonstreze cât poate fi de puternic lobby-ul dinspre industrie în implementarea unei măsuri cu siguranță benefice pentru sănătatea populației. Alte încercări de acest fel în alte state nu au mai existat, iar în Italia discuția este încă pur teoretică.
Doar în statul Kerala, din India, se aplică o astfel de taxă pe grăsimile saturate în exces
În statul indian Kerala, încă din 2016 guvernul a propus o „taxă pe grăsimi” de 14,5% pentru burgeri, pizza, gogoși, tacos și alte alimente de tip junk food servite în restaurante aparținând lanțurilor internaționale cunoscute. Taxă pe care reprezentanții industriei de fast-food au considerat-o „dăunătoare” consumului.
Estimările din industrie sugerează că există între 50 și 75 de localuri ale lanțurilor de restaurante fast-food în statul Kerala, inclusiv mărci internaționale precum McDonald’s, Chicking, Burger King, Pizza Hut, Domino’s Pizza și Subway. Ulterior, și alte state indiene discută să impună o măsură similară.
