Foto: G$Food
Roscón de Reyes este un cozonac preparat dintr-un aluat dulce, având formă de inel și fiind decorat cu felii de fructe confiate, zaharisite sau cristalizate, în culori variate. Poate fi umplut cu frișcă sau cremă și de obicei, conține o figurină din ceramică sau plastic ascunsă în aluat, pe care unul dintre meseni o găsește într-o felie. Cine o găsește are noroc în noul an și este regele petrecerii. Se introduce, de asemenea, un bob uscat, iar tradiția spune că persoana care găsește bobul trebuie să plătească pentru roscón. Se pune pe masă în seara de 5 spre 6 ianuarie.
Acest desert specific sărbătorilor este caracteristic culturii spaniole, dar, datorită influenței ulterioare, este consumat și în alte țări vorbitoare de spaniolă (în principal în Mexic), precum și în Franța, Belgia și Portugalia. Aluatul este aromatizat cu apă de azahar, de flori de portocal, care îi conferă un miros și o savoare speciale.
Puțină istorie
Originea roscón-ului pare să fie legată de sărbătorile romane numite Saturnalia, spune Wikipedia. Acestea erau dedicate zeului Saturn și marcau sosirea zilelor mai lungi după solstițiul de iarnă. Pentru aceste festivități, se pregăteau prăjituri rotunde cu smochine, curmale și miere, care erau împărțite egal între plebei și sclavi. Încă din secolul al III-lea, în interiorul acestui desert se introducea un bob uscat, iar norocosul care îl găsea era desemnat „rege al regilor” pentru o scurtă perioadă de timp.
În Peninsula Iberică, jocurile cu bobul datează încă din vremea romanilor.
Unii sugerează că acest desert ar putea fi o reprezentare comestibilă a coroanei de Advent, deși tradiția coroanei de Advent este mult mai recentă în Spania, ceea ce face această ipoteză destul de incertă.
Tradiția Roscón-ului de Reyes
Julio Caro Baroja menționează în cartea sa El Carnaval două mărturii din secolul al XII-lea despre Roscón de Reyes sau Regele Bobului. Prima este din Regatul Navarrei, unde în 1361 copilul care găsea bobul era desemnat „Regele Bobului” (similar tradiției actuale). A doua mărturie provine de la poetul andaluz Ben Quzman, care descrie o tradiție similară cu o prăjitură ce conținea o monedă, servită de Anul Nou.
Este posibil ca această tradiție, prezentă în diverse regiuni precum Navarra, Andaluzia, Valencia și Catalonia (Tortell de Reis), să aibă o origine comună, deși nu există documente care să ateste prevalența uneia dintre ele. Popularitatea roscón-ului în întreaga Spanie este relativ recentă.
În sudul Franței, se prepară Gâteau des Rois, cunoscut și sub denumirile de Couronne des Rois, Royaume des Rois și Coque des Rois (în occitană: reialme, reiaume, corona, tortèl dels reis), care este similar cu roscón-ul, și galette des Rois, specifică nordului Franței, preparată din aluat foietaj și umplută cu cremă de migdale, zahăr, unt și gălbenuș de ou.
În bucătăria portugheză, acest desert se numește Bolo Rei. Deși nu are aceleași ingrediente, tradiția este similară.
Prăjitura preparată în țările hispanice are formă de inel și imită mai mult sau mai puțin o coroană regală, fiind decorată cu fructe zaharisite care simbolizează pietrele prețioase ale coroanei. În interior se ascunde o mică surpriză, uneori de mare valoare.
În Mexic, tradiția a fost adusă din Spania în secolul al XVI-lea. Este numit rosca de Reyes și servit cu ciocolată caldă sau atole (băutură tradițională), fiind decorat cu miere și fructe uscate, precum curmale, smochine și benzi dintr-o pastă dulce făcută din untură, zahăr și făină.
Prepararea Roscón-ului de Reyes
N-am avut timp în acest an să prepar un roscon, am cumpărat unul, pe care îl vedeți în video tăiat. Este un aluat a cărei rețetă o găsiți mai jos. Cel pe care îl vedeți în video are în interior o cremă de migdale și conține și figurina norocoasă, a unuia dintre cei 3 Regi Magi (Crai de la Răsărit le spunem noi în colinde), ba chiar și bobul ca să știm cine plătește.
L-am tăiat ca să vedeți cum arată și am pus cremă de frișcă și mascarpone pe care o putem folosi și la Pavlova sau alte prăjituri. Pentru rețeta de cremă vezi aici.
Ingrediente
- Făină cu proteină – 400 g
- Unt la temperatura camerei – 70 g
- Zahăr – 100 g
- Ouă – 2
- Rom (lichior) – 20 ml
- Apă – 100 ml
- Lapte – 30 ml
- Coajă rasă de portocală – 1
- Drojdie proaspătă – 20 g
- Apă de flori de portocal – 1/2 linguriță
- Sare – un praf
- Migdale feliate
- Fructe confiate
- Zahăr granulat
Preparare
- Începem prin a pune într-un bol mare 350 g făină. Facem o gaură în mijloc și adăugăm zahărul, drojdia dizolvată în apă călduță, romul, laptele, coaja rasă de portocală, apa de flori de portocal și untul. Amestecăm ușor, adăugăm un ou și un praf de sare, apoi frământăm.
- După ce ingredientele sunt bine amestecate, transferăm aluatul pe o suprafață presărată cu făină. Continuăm să frământăm până când devine elastic și nu se mai lipește. Dacă este necesar, mai adăugăm făină, dar trebuie să rămână ușor lipicios, nu prea uscat.
- Formăm o bilă din aluat și îi facem o gaură în centru. Întindem și lărgim cu grijă pentru a-i da forma unui inel (roscón). Punem aluatul pe o tavă de copt într-un loc cald și îl lăsăm la dospit cel puțin o oră. Între timp, preîncălzim cuptorul la 200ºC.
- Ungem roscón-ul cu celălalt ou bătut și îl decorăm cu fructe confiate (inclusiv felii de portocală confiată), migdale feliate și zahăr granulat.
- Coacem timp de 15-20 de minute la 200ºC sau până când suprafața devine aurie. Lăsăm să se răcească ușor înainte de a-l savura.
- Dacă dorim să-i punem cremă, îl secționăm în două pe orizontală, așezăm crema cu un poș și decorăm cu o coroniță.
