Carbonara la conservă. „Spaghetti carbonara, pasta în creamy sause with pancetta”. Stupoare în Italia, după ce multinaționala americană Heinz a anunțat că din septembrie scoape pe piața din Marea Britanie o conservă de spaghetti alla carbonara. La prețul de două lire sterline.
Poate nu ar fi stârnit atâta vâlvă, dacă nu ar fi fost vorba de o rețetă a cărei paternitate italienii o revendică. Însă și-o revendică și americanii, și, oricum, nu există o rețetă oficială care să limiteze folosirea numelui.
Un preparat de încălzit la microunde, perfect pentru Generația Z, care nu prea are chef să gătească – targetul la care țintește producătorul. Mai precis, conform anunțului oficial, „o mâncare infailibilă pentru cine nu știe să gătească”. Creată în urma unui studiu de piață al firmei producătoare, care a scos la iveală faptul că 30% din targetul chestionat (15-29 de ani) preferă să mănânce ceva rapid și comod.
”Să le fie rușine!”
”Seamănă cu mâncarea pentru pisici”, sună unul din multele comentarii ale bucătarilor italieni, celebri sau mai puțin, interogați de mass media. „O găsesc o idee oribilă și există riscul ca unii consumatori să încerce această variantă în conservă înainte să o guste pe cea originală”, sună un alt comentariu.
Cel mai cunoscut și cel mai vocal pe subiect, Gianfranco Vissani, unul dintre primii chef vedete de televiziune, mult înaintea show-urilor gastronomice și a formaturilor de cooking de azi.
„Să le fie rușine! Cu aceste propuneri distrug cultura italiană și bucătăria noastră tradițională. Nu există nimic italian în această cutie, în afară de nume”, spune el.
Nu este un atac la tot ce înseamnă nou, ține el să precizeze. Cu atât mai mult cu cât eu, acum câțiva ani, am reinterpretat carbonara într-un desert. Nu e o bătălie a priori. Problema e legată de calitate. Se profită de nume și se ignoră complet cum trebuie să fie produsul. Carbonara, amatriciana, cacio e pepe reprezintă branduri atât de puternice încât ar merita protejate, completează Vissani.
