Foto: G4Food
Bunica nu era o fire prea deschisă și nici vorbăreață sau drăgăstoasă. Iubirea și devotamentul față de familie și le manifesta, mai ales, prin rânduiala care exista în casă: mâncare proaspăt gătită, în fiecare zi, pentru șapte oameni, curățenie și ordine în casă, în curte, în grădină și în ograda cu orătănii.
Avea însă o sensibilitate ascunsă și o candoare aproape copilăroasă. Firea asta o făcea, probabil, să îi vină mai ușor să își exprime sentimentele vorbind cu animalele din bătătură sau chiar cu florile pe care le iubea și le îngrijea ca pe niște copii.
Felul său de a fi nu a împiedicat-o însă să își facă destule prietene, mai ales printre săsoaicele și unguroaicele din vecini, de la care a împrumutat rețete, meniul din casa noastră devenind, cum am mai scris, un amestec de obiceiuri culinare din Dobrogea și din Transilvania.
Așa au apărut pe masa noastră combinațiile de carne cu fructe gătite, pe care le regăsești, de altfel, în multe țări din zona Europei Centrale.
O astfel de rețetă era compusă din porc înăbușit și o garnitură de mâncare de gutui caramelizate și orez alb, care pe noi, copiii, ne bucura tare mult.
Bunica folosea pentru fripturile la capac o oală de fontă cu pereții groși, potrivită pentru înăbușirea cărnii la foc mic, fără să se ardă și păstrând-o suculentă.
E greu să mai găsești astăzi o astfel de oală, dar eu am norocul să o fi moștenit pe a bunicii, așa că friptura ei de porc înăbușit la capac apare, uneori, și pe masa noastră.
Metoda este simplă și nu necesită cine știe ce dichiseli la preparare.
Preparare friptură de porc
Eu am folosit pulpă de porc (aproximativ 1,5 kilograme), pentru că nu este grasă și are o textură rezistentă, care nu se fărâmițează la fierbere.
Carnea se spală și se taie în câteva bucăți mari. Se așază în oala încinsă, unsă cu puțin ulei, și se perpelește câteva minute pe toate părțile, la foc mai mare, până capătă un pic de crustă. Se toarnă apoi apă peste ea, cât să o acopere de două degete. Se mai adaugă boabe de piper, o ceapă mare rasă fin și doi-trei căței sau câteva fire tocate de usturoi verde. Se pune capacul și se lasă să fiarbă mocnit, cam două ore, până când carnea devine moale. La final se adaugă sare după gust și se mai lasă să dea în câteva clocote.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Rețeta pentru gutui caramelizate
– 3-4 gutui medii
– 4-5 linguri de zahăr
– 50 de grame de unt
– un pahar de vin alb sau roze
– o lingură de făină sau amidon de porumb
– sare după gust
Gutuile se taie în felii groase de doi centimetri, fără a le curăța coaja, ci doar partea tare din interior.
Într-o oală, se pune la caramelizat zahărul (eu folosesc brun), iar când acesta s-a topit, se adaugă untul. Se amestecă ușor până se omogenizează, apoi se adaugă feliile de gutui, vinul și puțină apă, cât să le acopere. Se fierbe totul cu capac, la foc mediu spre mic până când fructele devin moi. La final, se adaugă puțină sare, iar sosul se îngroașă cu amidon de porumb sau făină dizolvată în apă.
Pentru garnitura de orez, bunica îl folosea pe cel care se găsea atunci, cleios și cu bobul rotund. Noi preferăm orezul basmati, fiert în apă cu puțin ulei de măsline, sare și piper.
Iar dacă preferați o carne mai ușoară, porcul poate fi înlocuit cu pui, curcan, rață sau gâscă.
