Lacul de acumulare Brădișor din Vâlcea (Sursa foto: G4Food)
Aproape trei sferturi din cele aproximativ 1.200 de situri din Patrimoniul Mondial UNESCO sunt ameninţate de lipsa apei sau de excesul de apă şi, uneori, de ambele, alternativ, avertizează un studiu publicat marţi, citat de AFP, transmite Agerpres.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Această tendinţă poate fi, însă, frânată sau chiar inversată dacă politicile corecte sunt implementate, la nivel local – plantarea de copaci, protejarea zonelor umede mlăştinoase -, la nivel naţional sau internaţional – recunoscând apa drept un “bun comun” al umanităţii -, se arată în acest raport al World Resources Institute (WRI) şi al UNESCO.
În total, 73% din cele 1.172 de situri non-marine înscrise în Patrimoniul Mondial se confruntă cu cel puţin un “risc grav legat de apă” (lipsa apei în raport cu nevoile, “stresul hidric” în cazul a 40% dintre ele, riscul de inundaţii pe cursurile de apă în cazul a 33% dintre ele), se arată în studiu.
Unul din cinci situri (21%) “se confruntă cu o dublă problemă: prea multă apă într-un an, insuficientă în următorul”, se precizează în raport.
Tendinţa se va înrăutăţi, cel puţin pe termen mediu, 44% dintre situri urmând să se confrunte cu un stres hidric ridicat sau foarte ridicat în 2050, comparativ cu 40% în prezent.
Zonele cele mai ameninţate sunt situate în Orientul Mijlociu, Africa de Nord, regiuni din Asia de Sud şi nordul Chinei.
Raportul detaliază situaţia a patru situri deosebit de expuse. Două sunt ameninţate de deficitul de apă: Ahwar din sudul Irakului – zone mlăştinoase care conţin ruinele oraşelor mesopotamiene – şi cascada Victoria (sau Mosi-Oa-Tunya) de la graniţa dintre Zambia şi Zimbabwe.
În schimb, alte două situri sunt ameninţate de inundaţii: situl arheologic Chan-Chan din Peru – din cauza reapariţiei fenomenului climatic El Nino – şi sanctuarele păsărilor migratoare aflate de-a lungul coastei Mării Galbene şi a Golfului Bohai din China. Aceste sanctuare ale păsărilor migratoare din China sunt ameninţate atât de riscul inundaţiilor maritime – la fel ca aproape 50 de alte situri din Patrimoniul Mondial – cât şi de construcţiile care se extind rapid.
“China a reacţionat în 2018 prin interzicerea proiectelor imobiliare din Golful Bohai, o decizie salutată de grupurile de activişti de mediu”, se arată în text.
