REPORTAJ FOTO | Afacerea din Dâmbovița care duce afinele românești pe mesele din toată Europa / Camil Perian (fermier): „Am pornit de la o livadă părăsită și am ajuns la 1.000 de tone de afine bio” / „În perioada culesului, angajăm 1.000 de zilieri” / „Instalația de fertirigare e printre cele mai moderne din țară”

Într-o lume în care cuvântul de ordine este „lucrurile merg prost”, am găsit și o excepție. Un loc unde oamenii privesc viitorul cu optimism și sunt mulțumiți de rezultatele muncii lor. Această mică minune este ferma Merry Berry, de la Mija, din județul Dâmbovița.

Mija este o localitate cunoscută pentru uzina de armament pe care o găzduieşte. Dar, în ultimii ani, a intrat pe calea transformării într-o sursă de vitamine şi arome pentru o bună parte a Europei.

În anul 2016, omul de afaceri Camil Perian, cunoscut pentru succesul său în domeniul comerţului cu articole electrice şi IT, a găsit aici o livadă bătrână, aproape abandonată. Şi atunci, aşa, ca o nălucire, şi-a adus aminte de copilărie, de gustul fructelor proaspete, de mirosul dulce-amărui al pomilor înfloriţi. Şi a hotărât să lanseze o nouă divizie a afacerii sale, una în care alături de raţiuni comerciale să pună şi sentimente. Aşa s-a născut Merry Berry.

Prima luptă

Prima luptă, poate cea mai grea, a fost aceea de a intra în proprietatea terenului livezii. În urma retrocedărilor, nu mai puţin de 280 de proprietari ajunseseră stăpânii celor peste 400 ha, pe câte se întindea livada. Până la urmă, a ajuns ca fie prin cumpărare, fie prin arendare, să intre în posesia a 450 ha. După cum povesteşte Andi Mihai, directorul de vânzări al afacerii, s-a început aproape de la zero: „Principiul de bază de la care am pornit a fost acela de puţin, dar foarte bun. Dar pentru asta era nevoie de pământ de calitate, pe lângă condiţiile de microclimat şi de calitatea materialului săditor”.

Chiar şi pământul se poate schimba

„În vestul Europei sunt ţări în care afinele sunt consumate, prin tradiţie, dimineaţa, la prânz şi seara, sub diferite forme. La noi în ţară sunt o cultură de nişă”, povesteşte Andi Mihai.

Dar pământul fostei livezi de la Mija era unul lutos-argilos, acid, cu un pH cuprins între 4,8 şi 5,5. Pe scurt, destul de nepotrivit pentru cultura afinelor. Pentru ameliorarea lui a administrat un supliment de turbă şi nisip, în cantităţi imense. Numai turba a însumat 400 mc.

Trei soiuri, cu gusturi şi sezoane diferite

Primele plantări au început în toamna anului 2017. Au fost selectate trei soiuri: Duke, Blue Gold şi Legacy. Motivul alegerii l-a constituit sezonalitatea recoltei. Practic, perioadele de coacere ale celor trei soiuri sunt succesive. Duke este gata de cules la jumătatea lunii iunie, în timp ce Legacy se recoltează la jumătatea lui august. În primul an au plantat 22 ha, cu material săditor provenit atât din ţară, de la Baia Mare, dar şi din Statele Unite şi Olanda. La ora actuală, plantaţia acoperă 115 ha, certificate în totalitate în sistem bio.

Plantarea s-a făcut pe rânduri, la o distanţă de trei metri unul faţă de celelalte. Densitatea de plantare este, în funcţie de soi, de 3.900 până la 4.700 de plante/rând, corespunzător unei distanţe între plante de 0,9-0,7 m. Sistemul de irigaţii este unul dintre cele mai performante, prin picurare şi complet automatizat. Pentru a-i spori eficienţa, este corelat cu un sistem meteorologic automat, astfel încât, dacă plouă, irigaţia este oprită. Dimpotrivă, când condiţiile o cer, este mărit debitul.

Peste 70% din producție se vinde în străinătate

În 2019, primul an de producţie, întreaga recoltă a fost vândută în Marea Britanie. Apoi piaţa s-a extins şi în Germania şi Danemarca. „Sunt ţări în care există o tradiţie a consumului. Acesta depăşeşte 1 kg/săptămână/persoană”, spune directorul de vânzări. În România consumul este foarte mic la ora actuală, dar cererea este în creştere.

Anul acesta este așteptată o producție de peste 1.000 de tone. Circa 70% dintre afinele de la Mija pleacă în Germania, Regatul Unit, Spania și alte țări ale Europei.

Doar un sfert din producție rămâne în țară. Nu pentru că așa și-ar dori proprietarul, ci pentru că atât este cererea.

„Suntem prezenți în toate marile lanțuri de retail. Comercializăm afinele în diverse ambalaje, atât sub brandul propriu, cât și sub marca diverșilor retaileri”, spune Andi Mihai.

Alte 5% din afinele culese sunt procesate în fermă și transformate în sucuri, gemuri, afine deshidratate sau pudră de afine. Toate bio, căci instalația de procesare a obținut toate certificările necesare, la cele mai înalte standarde.

1.000 de culegători pe zi vin la Mija

Una dintre problemele mari este găsirea forţei de muncă. În zilele obișnuite, Merry Berry are 50 de angajați permanenți. În perioada de iarnă și de primăvară, li se mai adaugă în jur de 100 de lucrători sezonieri. Dar marea provocare o reprezintă perioada culesului. Atunci când recolta unor soiuri se suprapune, numărul necesar de zilieri la ferma din Mija ajunge chiar și până la 1.000 de oameni.

„E o cifră însemnată. Pentru a găsi acești oameni, îi căutăm și în județele limitrofe. Practic, în sezonul de vârf, avem angajați din trei județe. Facem eforturi să le asigurăm transportul și toate cele necesare”, mai povestește directorul comercial al fermei.

Această nevoie de mână de lucru numeroasă vine din constrângerile legate de dorința ca întreaga producție să fie bio. Printre altele, culesul se face manual, pentru a asigura acest deziderat.

„Deocamdată, mașinile de cules existente pe piață nu se pretează pentru obținerea unei producții de calitatea I. De aceea, deși nu excludem varianta ca în viitor să achiziționăm și o astfel de mașină, deocamdată rămânem la munca manuală”, mai spune Andi Mihai.

Tehnologiile ultramoderne se îmbină cu tradiția

La Merry Berry am întâlnit un mod fericit de îmbinare a tehnologiilor tradiționale cu cele mai noi descoperiri din domeniul horticol. Pe de o parte, curățarea terenului de iarbă și buruieni se face, în mare parte, manual. Între rânduri se curăță cu tractorul, unde este posibil, și cu motocoase manuale. În schimb, așa cum am spus, instalația de fertirigare este una dintre cele mai moderne. Într-o lagună este dozat îngrășământul, care apoi este distribuit prin sistemul de udare cu picătura pe întreaga plantație.

„Toate îngrășămintele folosite sunt certificate biologic. Folosim azot organic, obținut din preparate de plante, din alge marine, din cochilii de scoici, făină de pește sau extracte de origine animală”, ne-a spus tânărul inginer horticultor care se ocupă de partea tehnică.

Una dintre soluțiile de ultimă generație o reprezintă culturile de bacterii care preiau azotul din atmosferă și îl înmagazinează în sol. „Am încercat și această variantă în ultimii doi ani. Deși produsele sunt scumpe, suntem foarte mulțumiți de rezultate”, a mărturisit specialistul.

Pădurea ajută și ea

Pentru combaterea dăunătorilor se folosesc tot metode certificate ecologic. Practic, singurele produse folosite sunt culturile de bacterii și ciuperci care atacă dăunătorii și protejează arbuștii de afin.

E adevărat că afinul este o specie destul de rezistentă la atacurile dăunătorilor, datorită structurii sale. Frunzele groase și ușor cerat pot fi greu înțepate de insecte. La fel și ramurile lemnoase.

Iar când lucrurile se complică, natura oferă și ea o mână de ajutor.

„În primăvară am avut un atac destul de serios de afide. Atunci au apărut și buburuzele, venite din pădurea vecină, care au rezolvat rapid problema”, ne-a povestit specialistul horticultor.

În loc de concluzie

Dincolo de acest tablou al cifrelor și explicațiilor tehnice, se adaugă parfumul şi gustul fructelor proaspăt culese şi peisajul de neuitat. Împreună desăvârşesc tabloul unei afaceri de excepţie, care dovedeşte că acolo unde există minte limpede, planuri clare şi realiste şi, mai ales, mult suflet, aproape orice devine posibil!

Sau cum spune o veche vorbă românească, „unde pune omul sufletul, pune și Dumnezeu umărul!”