Vafele, îndrăgite în întreaga lume, au o istorie fascinantă ce își are rădăcinile în civilizațiile antice.
Cu originea în crustula, o delicatesă savurată de vechii romani, vafele au evoluat de-a lungul mileniilor, transformându-se în desertul popular pe care îl cunoaștem astăzi. Crustula erau biscuiți simpli, crocanți, făcuți din făină, miere și untură, adesea folosiți în ceremonii religioase și vânduți de comercianții ambulanți din Roma Antică. Aceste delicatese timpurii au fost probabil influențate de panis obelius din Grecia, o pâine gătită în timpul ritualurilor dionisiace, conform CNN.
Pe măsură ce cultura romană s-a răspândit în Europa, același lucru s-a întâmplat și cu crustula, influențând în cele din urmă bucătăriile locale din Franța, Benelux și Anglia. În Evul Mediu, acești biscuiți au început să semene cu vafele moderne, odată cu introducerea canelurilor și înlocuirea unturii cu unt.
În SUA, vafele au o zi națională dedicată
O legătură semnificativă între crustula și vafele actuale este reprezentată de ferratelle, un biscuit tradițional italian care încă se prepară cu prese de fier, similar cu modul în care sunt gătite vafele astăzi. Ferratelle, cunoscute și sub numele de pizzelle, are modelul de grilă distinctiv al vafelor și au rămas un produs de bază în regiuni italiene precum Abruzzo. Acești biscuiți, legați inițial de ocazii religioase și festive, erau adesea marcați cu inițialele familiei și erau considerați o tradiție casnică prețioasă.
Tranziția de la ferratelle la vafele moderne s-a produs prin intermediul rutelor comerciale europene din Evul Mediu și prin coloniștii olandezi care au adus vafele în America în anii 1600. Astăzi, vafele sunt sărbătorite la nivel mondial, în special în SUA, unde Ziua Națională a Vafelor marchează patentarea primului fier de vafe de către Cornelius Swarthout în 1869.
Acest deliciu străvechi a reușit, astfel, să călătorească în timp de pe străzile Romei antice până pe mesele de mic dejun din întreaga lume.