Foto: Irinagateste
Este sezonul lor, al castanelor. Este perioada în care, dacă ajungi pe străzile din centrul orașului Baia Mare, vei simți un miros îmbietor de castane coapte la jar. Dacă nu știi ce gust au, e momentul să le încerci.
Cultura castanelor are o veche tradiție în Maramureș, dealurile care împrejmuiesc orașul Baia Mare fiind un loc perfect pentru dezvoltarea lor. De asemenea, clima prielnică a permis creșterea lor spontană pe arii relativ mari. Dar aceste fructe nu cresc de azi, de ieri în Baia Mare.
Castanele au existat întotdeauna aici. Există dovezi că au fost chiar de milioane de ani, judecând după frunzele fosilizate care au fost găsite aici. Însă date certe există doar din secolul al XVII-lea, când aceste fructe au fost amintite în documentele studiate de istoricii de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
„Baia Mare era un centru comercial foarte dezvoltat la perioada respectivă.
Există un document din anul 1347, foarte important, în care Baia Mare primește dreptul de a practica comerțul”, explică muzeografa Lucia Pop din cadrul muzeului de istorie. Potrivit ei, acest drept de a face comerț a permis locuitorilor din oraș să comercializeze și aceste fructe, care erau, și atunci, foarte apreciate.
Fructele apreciate de principele Transilvaniei
Există chiar dovezi ale faptului că erau apreciate chiar de capetele încoronate. „Prima semnalare documentară (a castanelor, n.r.) o avem de la 1642, în documente care ne vorbesc despre daruri făcute principelui Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi I, printre care sunt și castane. Un alt document, de fapt o scrisoare a lui, adresată magistratului (conducătorul orașului de ala cea vreme, n.r.) respectiv juraților (consiliul local), în care el le adresa mulțumiri pentru castane”, mai arată muzeografa. „Nu este singura scrisoare de mulțumire în care castanele sunt apreciate. A fost doar prima confirmare a prezenței lor în zonă”, mai explică ea.
De altfel, chiar și pe vechile sigilii are orașului, din secolele al XIV-lea și al XV-lea exista frunza de castan, fiind specifică zonei. „Se pare că acele frunze ce apar în centrul câmpului heraldic sunt frunze de castan. Dacă mergem cu și mult timp în urmă, aflăm că s-au găsit frunze de castan fosilizate, deci credem că au existat aici cu milioane de ani în urmă”, mai spune muzeografa.
Aduceau bani buni la buget
De asemenea, mai arată ea, documentele arată că aceste fructe erau comercializate, precum și terenurile pe care se cultivau castanii și că aduceau bani buni la bugetul local. „În perioadele care au urmat, conducerea orașului de atunci monitoriza foarte atent veniturile orașului și printre documentele care ne vorbesc despre aceste venituri scrie că sunt venituri importante din vânzarea castanelor. Deci erau comercializate. Mai mult, se făceau tranzacții de trenuri. Apar tot în documente, tranzacții de terenuri cu căstăniș”, mai arată ea.
Tot din documentele cercetate de istorici mai reiese că acestea erau vândute și în alte zone, la distanțe considerabile, unde nu se cultivă castanele. „Pe piața din Baia Mare erau prezente întotdeauna, dar sunt semnalate și în alte piețe, precum cea din Cluj. Se pare că mergeau culegătorii de aici, pentru că acolo nu aveau culturi de castane”, explică ea.
„Fructele vieții”, în cultura japoneză
Din literatura de specialitate aflăm că, de fapt, castanul a fost cultivat din vechime, în foarte multe părți ale lumii. Chiar și în Japonia, unde era foarte apreciat și era supranumit „fructul vieții”. „Japonezii îl numeau «fructul vieții» pentru că fructul are foarte multe proprietăți curative”, mai explică Lucia Pop. „Plus că poate fi gătit în multe feluri”, completează ea, referindu-se la faptul că dincolo de castane fierte sau coapte ori celebrul piure de castane, acestea pot fi preparate și ca o garnitură lângă friptură. „În special lângă curcan se folosea”, completează muzeografa.
Dar și în Europa castanele au reprezentat un aliment important de-a lungul secolelor. Italienii, de exemplu, fac toamna un desert exclusiv din făină de castane și ulei de măsline, numit castagnaccio. Și mai folosesc făina de castane la clătite și în uneori în aluatul de paste.
Castane, nuci, struguri și prune
Pe lângă castani, pe dealurile din jurul Băii Mari se mai cultivau viță de vie și, la fel de importante erau prunele. „Și vinul era unul dintre produsele foarte des întâlnite pe piață. O stradă încă poartă numele de „Podul viilor”, fiind strada care ducea către viile orașului. Iar documentele de arhivă consemnează castanele alături de nuci, de struguri și prune. Erau culturi mari de prune și sunt amintite în documente. La urma urmei, și țuica este una dintre tradițiile locale”, mai arată ea. „Sunt documente care ne spun că erau locuri de desfacere a vinului și erau foarte aspru pedepsiți cei care puneau apă în vin. Pe vremea aceea erau angajați ai magistratului, care făceau controale”, mai arată ea.
Rezervație naturală de castani
În Baia Mare există o rezervație naturală a castanului din 1962. Rezervația se află situată în nordul localităților Tăuții Măgherăuș, Baia Mare și Tăuții de Sus în versantul sudic al munților Igniș și are suprafața de 500 ha. Rezervație naturală forestieră se află în administrarea Ocoalelor Silvice Baia Mare, Baia Sprie și Tăuții Măgherăuș și are ca scop protejarea populației spontane de castan comestibil din depresiunea Baia Mare.
În anii 2000, rezervația de castani a fost în pericol să dispară, după ce a fost afectată de o boală numită „cancerul de scoarță”. În cele din urmă a fost găsit un tratament, iar în prezent, producția de castane este în creștere.
Castanele sunt bogate în fibre, în antioxidanți, vitamine și minerale și au rol de protecție a sănătății inimii.
Valori nutriționale ale castanelor, pentru 100 de grame
- Calorii: 196 kcal
- Carbohidrați: 44g
- Proteine: 2.2g
- Grăsimi: 1.3g
- Fibre: 8.1g
- Vitamina C: 27.7mg
- Potasiu: 592mg
Actualmente, prețul castanelor nu este deloc unul popular, un indiciu că este un aliment căutat pe piață: circa 35 de lei pe kilogram în cazul castanelor locale și în jur de 45 de lei pentru cele de export.
