Pentru Juan, un valencian, mâncarea a avut întotdeauna o importanță deosebită. Încă de mic, el își amintește cu drag cum mama lui pregătea zilnic feluri de mâncare diverse și pline de savoare. De la linte și orezuri până la tocane consistente de legume și carne, mesele din casa lui Juan erau mereu un festin. „Iarna erau mai consistente (mâncărurile), precum linte, orezuri, tocane de legume și carne. Și întotdeauna era o salată în centrul mesei”, povestește el.
Felul de mâncare cel mai special pentru el era „arroz al horno” – orezul la cuptor, pe care îl făcea mama sa. Pe lângă acesta, îi plăcea și „guisado de albóndigas” – tocana cu chifteluțe. „Erau foarte delicioase și îmi aduc multe amintiri frumoase”, a precizat Juan.
Când era mic, mama lui Juan era cea care se ocupa de pregătitul felurilor de mâncare. „În casa mea, când eram mic, mama făcea în fiecare zi o mâncare. Nu a existat un alt membru cunoscut pentru abilități culinare”, a declarat Juan pentru G4Food.
Conviețuirea într-o societate machistă
Uneori, Juan o ajuta pe mama sa să gătească. Cu toate astea, când era mic, încă trăia într-o societate foarte machistă (n.e. – în care valorile, normele și comportamentele masculine sunt promovate și considerate superioare celor feminine), și nu era normal ca băieții să gătească.
Într-o zi obișnuită, copilul spaniol punea masa complet, cu toate tacâmurile și paharele și apoi mâncau cu toții împreună.
„Fiind valencian, influența regională era foarte prezentă prin orezuri, dar în fiecare comunitate din Spania există multe feluri regionale foarte diferite”, a menționat Juan.
Spaniolul nu are vreo rețetă preferată, ci toate rețetele mamei sale erau speciale pentru el. Totuși, există un fel de mâncare care îi pune un zâmbet pe buze, atunci când își amintește de el. „Croquetas de bacalao sunt foarte speciale pentru mine. Îmi amintesc cum stăteam lângă mama în bucătărie și le mâncam direct când le pregătea, înainte ca ea să apuce să umple farfuria”, a povestit el.
Juan a fost influențat de mâncarea servită în copilărie, în sensul în care încă mai mănâncă legume, așa cum obișnuia în copilărie. „Supa de tăiței este singurul fel de mâncare care nu mi-a plăcut niciodată. În rest, mâncam orice”, a precizat el.
Mesele de sărbători din copilăria unui spaniol
Duminicile, Juan mânca paella valenciană, iar de sărbători precum Crăciunul, de exemplu, în Ajunul Crăciunului obișnuia să mânce angulas și miel. De Crăciun mâncau fructe de mare și „cocido”. De Revelion, mânca fructe de mare și pește sau carne. Desigur, în aceste sărbători nu lipseau turrones și cele 12 boabe de struguri mâncate la miezul nopții.
„Mesele în familie erau un moment de socializare, unde ne adunam și povesteam despre ziua noastră”, a menționat Juan.
În timpul sărbătorilor de familie, mâncarea era esențială. Se adunau toți, inclusiv bunici, veri și unchi. Juan ne-a povestit cum aștepta cu nerăbdare dulciurile, dar mai ales torturile înghețate.