FOTO: Dreamstime/ Robyn Mackenzie
Ați recunoaște sau ați consuma alimente precum morcovii sau bananele în formele lor originale, sălbatice? Probabil că nu. Deși dezbaterea despre organismele modificate genetic (OMG) este aprinsă, mulți uită că majoritatea fructelor și legumelor actuale sunt rezultatul a mii de ani de selecție naturală și artificială. Aceste plante populare ar fi de nerecunoscut pentru consumatorul modern în formele lor străvechi, notează listverse.com.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Morcovii: De la rădăcina albă la vedeta portocalie de azi
Cultivați pentru prima dată în Asia Mică și Persia, morcovii timpurii, cunoscuți din semințe vechi de 5.000 de ani, erau mici, albi și bifurcați, folosiți probabil în scopuri medicinale. A fost nevoie de secole de selecție atentă pentru a transforma această rădăcină amară într-un morcovul portocaliu, dulce, pe care îl cunoaștem astăzi. Acum, morcovul continuă să fie un exemplu remarcabil al evoluției controlate de om.
Vinetele: De la forma de ou alb la fructul lucios și violet
Actuala vânătă, cu forma sa distinctivă și culoarea purpurie lucioasă, a parcurs un drum lung de la originile sale din India și Birmania. Numele său englezesc, „eggplant” (plantă-ou), provine din perioada ocupației britanice, când varietățile locale erau mici, albe și semănau cu niște ouă. De-a lungul secolelor, planta a migrat și s-a adaptat, devenind ingredientul versatil pe care îl integrăm azi în numeroase bucătării din lume.
Bananele: O clonă vulnerabilă cu origini sălbatice
Fructul galben și cărnos din pachetul de prânz al copiilor provine din Papua Noua Guinee, unde a fost cultivat acum 7.000-10.000 de ani. Soiul Cavendish, cel mai popular astăzi, este rezultatul unor secole de încrucișări controlate între două specii sălbatice de banane: una cu pulpă neapetisantă și alta plină de semințe dure. Deoarece această varietate dulce este sterilă, ea se reproduce exclusiv prin clonare, făcând-o extrem de vulnerabilă la boli și amenințând culturile globale cu o posibilă „apocalipsă a bananelor”.
Roșiile: Micuțul fruct de mărimea unui bob de mazăre
De la o specie sălbatică numită Solanum pimpinellifolium (pimp) care crește pe vițe subțiri în Peru și Ecuador, descind toate varietățile de roșii de astăzi. Aceste fructe minuscule, de mărimea unui bob de mazăre, au fost domesticite în America de Sud în era precolumbiană și s-au răspândit ulterior pe tot globul. Deși roșiile moderne au o variație genetică de doar cinci procente față de strămoșul lor, încrucișarea cu „pimp” conferă o rezistență sporită la boli.
Pepenii verzi: Un rezervor de apă amar
Originea exactă a pepenelui verde rămâne un subiect de dezbatere, însă istoricii sunt de acord că a apărut în Africa. Conform unui horticultor israelian, cele mai vechi dovezi ale cultivării ar proveni din Egiptul antic, acum aproximativ 4.000 de ani. Pe atunci, aceste fructe erau tari, amare și verzi pal, fiind cultivate mai degrabă ca o sursă de apă pentru sezonul secetos. Procesul de selecție inițiat de egipteni a condus, în cele din urmă, la soiul dulce și cărnos pe care îl savurăm astăzi.
Porumbul: O transformare genetică spectaculoasă
Considerat unul dintre primele alimente cultivate de om, acum aproximativ 10.000 de ani în Mexic, porumbul a suferit o transformare drastică. Strămoșul său antic, o iarbă sălbatică numită teosinte, arăta foarte diferit, având știuleți minusculi. Geneticianul George Beadle a demonstrat că doar cinci cromozomi sunt responsabili pentru diferențele majore dintre cele două plante, evidențiind astfel impactul selecției artificiale în evoluția spectaculoasă a acestei cereale esențiale.
Piersicile: Au evoluat dintr-un fruct mic cât o cireașă
Cu o istorie impresionantă, atestată de fosile de sâmburi de piersică vechi de 2,5 milioane de ani descoperite în China, acest fruct a fost inițial mic, asemănător cu o cireașă și cu puțină pulpă. A fost nevoie de circa 3.000 de ani pentru ca piersica să ajungă la aspectul său modern. Nu este surprinzător că piersicile dețin un rol important în cultura chineză, simbolizând longevitatea și fiind o prezență constantă în piețele locale.
Avocado: Gustarea giganților preistorici, rafinată de om
Avocado, fructul cremos care stă la baza guacamole-ului, a fost inițial o gustare pentru mamiferele gigantice preistorice acum 65,5 milioane de ani. Aceste animale erau principalul mijloc de răspândire a semințelor, consumând fructul întreg și eliminând sâmburele ulterior. Avocado-ul original avea un sâmbure mult mai mare și mai puțină pulpă decât soiurile Hass de astăzi, însă intervenția umană prin cultivare a dus la dezvoltarea fructului cărnos și apetisant pe care îl cunoaștem azi.
Papaya: Fructul era de mărimea unei prune
Deși este consumată astăzi în întreaga lume, papaya își are rădăcinile în climatul tropical al Americii Latine. Papaya comercială modernă a evoluat din varietăți sălbatice care aveau o formă rotundă, de mărimea unei prune, și arătau foarte diferit. Vechii Mayași au fost primii care au cultivat papaya acum aproximativ 4.000 de ani, iar procesul de creștere a fructului rămâne complex, deoarece fermierii nu știu care semințe vor produce plante fructifere decât după ce acestea au început să se dezvolte.
Dovlecii: Plante sălbatice toxice, azi, vedeta toamnei
Originar din Americi, dovleacul (sau pepene) își trage numele de la cuvântul grecesc pepon, care înseamnă „pepene mare”. Cei mai vechi dovleci erau de mărimea unei mingi de softball, aveau un gust amar și erau toxici cruzi. Inițial, doar mamiferele preistorice mari îi puteau consuma, contribuind la răspândirea semințelor. Fără intervenția umană, dovleacul ar fi putut dispărea odată cu aceste creaturi. Treptat, oamenii au descoperit diverse utilizări pentru dovleci, de la recipiente pentru apă, la consumul propriu-zis, selectând soiurile mai gustoase.
