Sursa foto: G4Food
În Europa există două muzee ale Mâncărurilor Dezgustătoare: unul în Malmo (Suedia) și altul în Berlin (Germania). Cosmin Dragomir, jurnalist la G4Food, a fost anul trecut în cel scandinav și a reușit să termine întregul meniu de degustare, inclusiv probele de foc care conțin sosuri de chili și extracte de milioane pe scara Scoville, care măsoară iuțeala.
Micul muzeu din Malmo, oraș suedez aflat la granița cu Danemarca, este cunoscut în întreaga lume. Colecțiile sale reprezintă butaforii după mâncăruri considerate dezgustătoare în diferite culturi, însă la final ai ocazia să deguști o parte din produsele, ingredientele sau mâncărurile despre care tocmai ai citit. De obicei, lista produselor disponibile pentru testare include diferite conserve, fructe, insecte etc. și nu mâncăruri gătite.
Muzeul șochează de la primul exponat: o masă specială pentru servirea creierului de maimuță direct din cutia craniană a animalului care este ucis pe loc. „De principiu, deja nu te mai poți răzgândi, biletul a fost plătit și dacă ești mai slab de inimă sau te știi cu probleme cu ficatul, poate e timpul să te întorci, deși după acest prim exponat restul par mult mai light, unele chiar ingurgitabile”, povestește Cosmin Dragomir.
„Fiecare preparat expus este explicat și de multe ori contextualizat. Cred că și prin astfel de exemple extreme putem învăța despre diferențele culturale și culinare. Spre exemplu, anul trecut la o primă vizită în Serbia am descoperit cu stupoare că vecinii noștri nu consumă șorici așa cum o facem noi, ba chiar oameni implicați în industria culinară – jurnaliști, chefi – s-au uitat cam chiorâș la mine când le arătam fotografii pe telefon. De altfel, sacrificiul tradițional al porcului în ogradă cu întreg alaiul de obiceiuri – copiii care îl călăresc și apoi sunt recompensați cu șorici cald, abia smuls de pe suină, sau băutul țuicii din unghia porcului – fie le rămâne în gât, fie le pică greu la stomac multor străini care asistă la ceea ce nouă ni se pare normalitate. Dacă nouă (nu tuturor) ni se pare dezgustător consumul de insecte sau de rechin putrezit, altora li se pare că ciorba de burtă sau moarea – lichidul de la varza murată – sunt de nemâncat. Chiar în muzeu sunt expuse moare și menudo, o supă mexicană cu burtă de vită care nu e neapărat foarte departe de ciorba noastră. Mai mult, moare mi s-a dat și la degustare. Angajata a interpretat greșit uimirea ce mi se citea pe față și m-a întrebat senin dacă zic pas acestui fel. Am râs și i-am zis că în copilărie aveam două butoaie pe balcon. Regretul meu e că moarea pe care am gustat-o era poloneză și că România nu are niciun reprezentant culinar în muzeu. Poate niște șorici sau niște urechi de porc și-ar găsi locul în tasting menu.
Tot acolo am ronțăit diferite insecte (nu era prima și nici ultima dată când gustam), durian – acel fruct care în unele țări este ilegal să îl consumi în public -, tot felul de brânzeturi puturoase, pești fermentați etc. Personal (și nu râdeți), deși eu pot mânca aproape orice, cel mai scârbos mi s-a părut jeleul de lemn dulce acoperit cu multă sare. Oricum, dacă la final vrei să încerci și sosurile de chili sau extractele iuți, uiți imediat de ce ai gustat înainte. Sunt șase trepte de iuțeală de la 300.000 la 10.000.000 pe scara Scoville. Pentru ultimul trebuie să semnezi un formular pe proprie răspundere și vă recomand să nu o faceți. Am destul de mult antrenament, o toleranță mare la iuțeală, dar acel extract ar putea răpune și un elefant. Cei doi litri de lapte au potolit puțin din senzație iar tensiunea mi-a scăzut abia a doua zi dimineață, după somn”, a povestit Cosmin Dragomir.
În prezent, la muzeul din Malmo, pe lângă expoziția clasică, funcționează și una temporară dedicată alimentelor mortale:
„Oamenii au fost întotdeauna inventivi când vine vorba de mâncare, găsind modalități creative de a transforma alimente otrăvitoare și mortale în produse comestibile. Mâncăm semințe care conțin cianură și animale cu organe toxice. Majoritatea felurilor de mâncare periculoase au apărut ca o modalitate de a supraviețui în vremuri dificile, devenind în timp delicatese. Aproximativ jumătate dintre articolele expuse în această sub-expoziție sunt în mod natural mortale sau periculoase de mâncat, cu excepția cazului în care sunt preparate în mod corespunzător. Alimentele periculos naturale pălesc în comparație cu mâncarea vândută de companii lacome sau neglijente care provoacă moarte, îmbolnăvire și suferință”, conform muzeului.
Au Surströmming in muzeu? Ar fi ridicol să nu.