foto: vendingnews.it
Numele său vine din Germania, gustul și aroma provin din Italia, dar a cunoscut consacrarea mondială odată cu debarcarea în America. Prima „Fanta”, al cărei gust nu avea niciul fel de legătură cu cea de azi, a fost produsă în 1940 de un producător de băuturi răcoritoare carbogazoase din Germania. Max Keith, pe numele lui, nu reușea să facă să ajungă la el siropul concentrat de Coca Cola din cauza embargoului comercial impus de autoritățile americane Germaniei în contextul războiului. Motiv pentru care, acesta s-a apucat să producă o băutură alternativă folosind resturi de producție alimentară, cum ar fi fibra de mere din producția de cidru și zerul de lapte de la brânzeturi, povestește ziarul La Repubblica. Și i-a dat numele Fanta, nefiind clar de unde se inspira în alegerea lui.
În același timp, în Italia, tânărul conte Ermelino Matarazzo di Licosa, la Napoli, proaspăt absolvent de Drept, începea o carieră în domeniul importurilor de ciocolată, inițial, apoi, de produse din plastic, o noutate la acel moment. După război, avea să înceapă să lucreze în ceea ce atunci se numea Società Napoletana Imbottigliamento Bevande Gassate, în proprietatea Coca Cola deja.
Un produs complet nou, cu numele unei alte băuturi eșuate
Cu un temperament foarte decis și tenace și cu un simț ascuțit al afacerilor, Matarazzo a cerut și a obținut în 1955 de la compania-mamă permisiunea de a produce o băutură care să includă în rețetă produse din regiunea Campania. Convins că va fi pe gustul consumatorilor italieni, și-a dedicat întreaga energie acestui proiect. La rândul său, Coca-Cola, după încheierea războiului și oprirea producției alternative a lui Keith, în Germania, înregistrase marca, acordându-i lui Ermelino Matarazzo dreptul de a produce Fanta.
Băutura carbogazoasă produsă în fabrica din Napoli nu avea nimic în comun cu omonima sa din Germania, între timp devenită istorie: era un produs pe bază de suc de portocale, care reflecta perfect gusturile și obiceiurile locale și italiene în general.
Fanta avea apoi să cunoască un succes rapid, răspândindu-se rapid întâi în Italia, pentru a ajunge în Statele Unite în 1958. Avea să se răspândească apoi treptat în întreaga lume, iar contele Matarazzo avea să primească ulterior titlul de Cavaliere del Lavoro/ Cavaler al Munii pentru intuiția sa, urmată de implicarea trup și suflet în proiect.
Ulterior, succesul acestei băuturi avea să fie dat și de caracterul său extrem de adaptabil la gustul local, care a putut da naștere numeroaselor versioni locale, și asta nu doar în Italia: Fanta cu suc de portocale roșii de Sicilia IGP și Fanta Limonată fără zahăr adăugat, produsă cu suc de lămâi de Siracuza IGP. Apoi, Fanta fără gaz în Spania, Fanta cu aromă de căpșuni în Statele Unite, Fanta cu ananas în Finlanda, Fanta Maracuja în Venezuela, Fanta Green Apple cu gust dulce-acrișor și ambalaj verde, Fanta Trop Trop Ouf în ediție limitată în Franța, cu fructe de pădure, sau Fanta Grape cu suc de struguri.
