foto: unsplash.com
Renumitele și tradiționalele english muffins sunt un simbol al micului dejun anglo-saxon, nu diferă cu mult de turtele tradiționale pe care le făceau bunicile noastre. Doar că sunt mai mici ca diametru și mai groase, dar în final se coc la fel de tradițional, pe plită, întorcându-le pe ambele părți. Un fel de a spune că multe dintre preparatele planetei au o origine comună, cu atât mai mult când vine vorba de pâine. La origini, toate, ca și cea în cauză, au fost pâini plate, pe care azi le numim generic flat bread.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Sunt anglo-saxone și sunt englezești la origine, dar au cunoscut celebritatea după ce au fost replicate în Statele Unite. Aici au și rămas, dealtfel, fiind mult mai practicate în prezent decât în patria lor de origine. Se coc la moment dimineața și sunt numai bune să primească pe ele unt, miere, dulceață sau brânzeturi. Iar plita de la sobă poate fi foarte ușor înlocuită cu o tigaie de fontă.
Povestea de secole a celebrelor muffin englezești
Originile acestor pâinici datează din secolul al X-lea în Țara Galilor, unde erau cunoscute sub numele de bara maen. Totuși, varianta pe care o cunoaștem astăzi a devenit celebră datorită unui emigrant englez, Samuel Bath Thomas, care a deschis o brutărie în New York în 1880.
Thomas a creat o rețetă mai aerată decât cea tradițională, destinată inițial restaurantelor și hotelurilor ca alternativă la pâinea prăjită. Succesul a fost atât de mare încât termenul de „English Muffin” a fost inventat chiar în America, pentru a le distinge de briosele dulci americane. În Anglia, ele sunt numite simplu „muffins”.
Era foarte fredonat cândva și un cântec pentru copii cu titlul „The Muffin Man”. Se referea la vânzătorii ambulanți din epoca victoriană care mergeau pe străzile Londrei cu coșuri pline de aceste pâinici calde, sunând dintr-un clopoțel pentru a-și anunța prezența.
Principala lor caracteristică este textura: exteriorul este ușor crocant, în timp ce interiorul este moale și poros. Această porozitate este esențială pentru ca untul sau orice altceva ungem pe ea să pătrundă cât se poate de adânc în interiorul texturii.
O regulă de aur a pasionaților este că English Muffins nu se taie niciodată cu cuțitul. Lama cuțitului aplatizează alveolele din interior și strică textura. Modul corect de a le deschide este folosind o fofculiță: se înțeapă marginea de jur împrejur până când cele două jumătăți se desfac natural.
Mai mult decât o rețetă de english muffin, o soluție ultrarapidă
Rețeta? Ca orice produs cu o lungă istorie în spate, nu există o singură rețetă tradițională, ci o multitudine infinită. Astăzi, aluat se prepară folosind diferite variante de drojdie de bere, dar asta presupune o dospire mai lungă. În trecut se preparau folosind bicarbobat de sodiu, care crează instant o alveolatură internă pe măsură ce aluatul se coace. Este foarte bună varianta, cu condiția de a consuma rapid pâinicile, nu se pot păstra până a doua zi.
Și pentru că vin zilele de vacanță, se poate experimenta un english muffin cu orice fel de aluat de pâine, dacă avem de gând să ne lansăm în această plăcută aventură. E suficient să luăm circa 100 g din aluatul total, pentru un muffin: îi dăm o formă rotundă, îl lăsăm puțin să se relaxeze, îl întindem cu un sucitor de lemn de circa 10 cm diametru și circa 4-5 cm grosime. Il coacem la foc mic spre mediu într-o tigaie de fontă, întâi sub capac, apoi, fără. E foarte important ca înainte de a coace micile noastre turte să le trecem prin puțin griș sau mălai, capătă o coajă și mai interesantă.
Pentru norocoșii care au de gând să-și petreacă zilele de Crăciun la gura sobei, misiunea e și mai simplă. Mai ales dacă soba are și o plită de gătit. În aroma acestor muffin care se coc pe marginea ei preparăm alături de ele și cafeaua și le facem să se întâlnească. Poate cu medierea unui borcan de dulceață de casă sau de miere de la vecinii care cresc albine, poate la schimb cu câteva pâinici fierbinți.
